Postul, rugăciunea, milostenia sunt „armele” cu care oricine poate merge pe calea cea dreaptă, bineplăcută lui Dumnezeu, spre ţinta supremă a mântuirii sufletului. Desigur, monahii sau cei care trăiesc în pustiu au deprins demult aceste virtuţi. Pentru cei trăitori în lume, prinşi de grijile vieţii, e mult mai anevoios, dar nu imposibil. Perioada pe care o parcurgem este extrem de grea. Dar trăirea autentic creştină nu trebuie neglijată. Asemeni unei călăuze pe calea mânturii, Părintele Calinic Argeşeanul are sfaturi pentru noi toţi.
Rugăciunea inimii
Pentru omul de rând, trăitor în mijlocul şi iureşul marelui oraş, practicarea virtuţilor, desigur, pare un lucru imposibil. Şi totuşi, întâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului îndeamnă pe fiecare, ca în momentul ieşirii din casă, să facă asemeni ardelenilor în mijlocul cărora a trăit mulţi ani: o cruce mare, şi primul pas peste prag să fie însoţit de un „Doamne-ajută!” În felul acesta, din prima clipă în care părăseşte spaţiul casei, fiecare să îşi pună ziua sub semnul simbolului creştinătăţii: Sfânta Cruce, păzitoare de tot răul. În plus, pe drum ori chiar în timpul desfăşurării activităţilor curente, oricine poate rosti „Rugăciunea Inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus”, arhicunoscută: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”. Alţii pot adopta formula scurtă, la fel de folositoare: „Doamne, Iisuse, miluieşte-mă!”
Închinaţi apa!
Conform studiilor realizate de oamenii de ştiinţă, s-a descoperit că banala apă este purtătoare de „informaţie”. Nu demult a fost publicat rezultatul unui experiment pe care l-au făcut cercetători neutri care nu aveau interesul să promoveze un anumit cult din cele existente pe planetă. Reprezentanţii mai multor confesiuni au binecuvântat apa din recipiente, apoi s-au analizat la microscop moleculele. Cea peste care rostise câteva cuvinte un ortodox avea un „desen” fascinant, o armonie perfectă a liniilor, unele chiar în formă de cruce! Dincolo de revelaţiile ştiinţei, arhiepiscopul Calinic Argeşeanul îi îndeamnă pe toţi ca înainte de a bea apă să închine paharul, să facă o cruce peste el şi să îi transmită gândul de a deveni apă binefăcătoare. Iar apa aşa va fi, după cum i s-a transmis informaţia! De asemeni, bucatele trebuie închinate, mai ales pâinea, în tradiţia românilor crucea fiind chiar imprimată pe aluat, înainte de a fi introdusă pâinea la cuptor!
Vorbiţi cu florile!
Nu trebuie uitate plantele şi animalele care simt gândul omului. Sfatul ierarhului este ca fiecare, atunci când îşi udă şi îngrijeşte florile de la fereastră, dincolo de apa pe care o oferă, să acorde o atenţie deosebită plantelor, să le vorbească prieteneşte, să le laude. Şi în mod miraculos cei care vor proceda întocmai vor observa că, după o perioadă, florile vor creşte mari, bogate, frumoase şi grase. Aşa avea să constate de multe ori părintele Calinic la mănăstirile pe unde a trecut. Mai ales în cele în care vieţuiesc maici, se observă cum florile sunt spectaculoase prin colorit şi formă, tocmai datorită dragostei pe care o resimt din partea călugăriţelor. Însuşi arhiereul a făcut un experiment pe care l-a povestit public. Fiind nevoit să plece şi câte-o săptămână de la reşedinţa sa, în condiţiile în care nu avea cine uda cele peste 400 de ghivece, ruga plantele să reziste până se va întoarce la ele, deşi în mod normal necesitau apă la fiecare două zile. Iar florile l-au ascultat. Şi niciuna nu s-a uscat, după 7-8 zile, arhiereul le găsea la fel de proaspete, surâzătoare şi zvelte! La rândul lor, animalele simt gândurile oamenilor. Şi despre plante, şi despre animale, ierarhul îndeamnă la gânduri pozitive pe care ele le vor recepta ca atare, atât mușcata din ghiveci, cât şi rândunica de la streaşina casei sau ursul din pădure care dă târcoale locuinţelor dacă-i vine miros de friptură.
Să avem încredere în Domnul!
În ultima sa carte „Suferinţa purifică şi luminează”, pe care ÎPS Calinic mărturiseşte că a scris-o ca leac „împotriva plictiselii la vreme de pandemie”, aşterne pe hârtie cuvinte pline de profunzime care merg direct la inima cititorului, ca o binefacere tocmai în vremea în care virusul necruţător face victime, iar moartea pare că pândeşte la tot pasul. În această atmosferă întunecată răzbate o rază de lumină: înţelepciunea creştină exprimată desluşit de scrierile arhiereului. Inspirat de Duhul Sfânt, arhiepiscopul a scris spre luarea aminte a tuturor, cler şi popor, deopotrivă: „Un sfat prin întunericul lumii! Suferinţa purifică şi luminează! Aşa m-am gândit că este potrivit să grăim şi să scriem, mai ales azi, când, fără vrerea noastră, lucrurile au început să se încâlcească. Când depănam firele de lână toarsă şi ne grăbeam, se făcea câte-o încurcătură de fire. Ceea ce se impunea rapid, era ca noi să avem răbdare, să descâlcim cu răbdare, fără grabă, şi, mai ales, cu iscusinţa pe care o aveam, să începem, cu multă răbdare, să cerem şi ajutorul celor din jurul nostru, care au mai multă răbdare. Nici în vremea pandemiei, de orice gravitate ar fi, să nu ne dăm bătuţi, cu niciun preţ! Avem mijloace de salvare din orice nenorocire. Să avem încredere în Domnul Dumnezeu, Doctorul care vindecă, şi în oamenii de lângă noi!”
