# Preşedintele Federaţiei Române de Atletism ştie cum poate readuce performanţele în sport

Recent, Florin Florea, preşedintele Federaţiei Române de Atletism, a fost prezent la Piteşti, cu ocazia unui concurs internaţional la care au participat 180 de sportivi din România, Ucraina, Belarus, Cipru şi Israel. Într-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde, acesta a explicat ceea ce încearcă să facă pentru a readuce performanţele în atletismul românesc.

–Domnule preşedinte, v-a nemulţumit ceva la competiţia pe care a găzduit-o Piteştiul la finele săptămânii trecute?

– Nu a fost nimic în neregulă, dimpotrivă. Am observat că echipa de organizare de la Piteşti devine din ce în ce mai profesionistă, iar acest lucru ne bucură. Vom mai organiza evenimente atletice acolo.

– Cum comentaţi faptul că la spectacolul de pe pista Stadionului „Nicolae Dobrin” au asistat foarte puţini spectatori?

– În general, noi, românii, avem o slabă cultură pentru sport, nu numai în ceea ce priveşte atletismul. Uitaţi-vă la fotbal câţi spectatori sunt, iar acolo se plătesc drepturi de televizare de zeci de mii de euro. Dacă sunt 100 de spectatori, e bine. Să trecem la handbal. Cu excepţia meciurilor din Liga Campionilor, unde sunt spectatori mai mulţi, la jocurile din campionat nu se înghesuie lumea. Asta denotă o slabă educaţie a consumatorului de sport, iar noi trebuie să lucrăm foarte mult la promovarea mişcării.

Atletismul, un spectacol

– Şi cum putem face acest lucru?

– Până acum ne-am axat doar pe performanţă sportivă, nu am mers pe spectacol sportiv şi pe organizare. Gândiţi-vă la elevii de la şcoală. Nu fac excursii tematice la competiţii sportive; în străinătate se practică aşa ceva. La noi, şcoala nu are un proiect în acest sens, copiii merg la muzeu, în parc, în excursii, dar la fel de bine ar putea veni şi la o întrecere sportivă. Nu cred că problema o reprezintă elevii, ei merg acolo unde li se cere. Trebuie să lucrăm la mentalitatea părinţilor şi a cadrelor didactice. Vom merge prin şcoli şi-i vom face pe profesori să conştientizeze cât este de important ca un elev să aibă cunoştinţe sportive. Degeaba îi arătăm un campion, dacă doamna învăţătoare nu-l duce pe copil în locul de unde provine acel erou; trebuie să le arătăm copiilor ce înseamnă sportul, dar într-o manieră concretă. În străinătate, copiii merg împreună cu părinţii pe stadioane şi susţin necondiţionat sportivii. Ceea ce la noi nu se practică.

– Credeţi că ar creşte popularitatea sportului dacă am avea şi noi fan cluburi?

– Cu siguranţă. În străinătate s-au dezvoltat foarte mult fan cluburile. Atletismul a devenit un spectacol, aşa îl percep alţii. La Campionatul European de la Berlin, desfăşurat anul trecut, printre cei 50 de mii de oameni care au asistat se puteau zări şi multe fan cluburi; veniseră să încurajeze sportivii. Aveau câte un atlet favorit. Nu organizatorii i-au adus, oamenii au venit de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Mai vreţi exemple? Românca Mihaela Dascălu, fosta mare patinatoare, medaliată la marile competiţii internaţionale, are un fan club în Olanda, deşi nu mai practică acest sport de vreo 25 de ani.

„Să vină cu plăcere, nu din obligaţie”

– Înţeleg că unul dintre principalele obiective este de a putea implementa aceleaşi concepte care au dat rezultate în străinătate.

– Exact. Am început împreună cu echipa mea un program de educaţie, care presupune să mergem în şcoli şi să-i învăţăm pe copii să aprecieze mişcarea, să aplaude când un sportiv face performanţă. Copiilor li se spune deseori: nu faceţi sport pentru că transpiraţi sau pentru că nu mai sunteţi buni la şcoală. E greşită această mentalitate. Educaţia copiilor pentru sport trebuie să fie principalul obiectiv al Federaţiei Române de Atletism. Trebuie să le spunem ce înseamnă atletismul, ce reprezintă educaţia sportivă, iar aceste lucruri nu se pot implementa în mintea copilului fără cele două instituţii majore: familia şi şcoala. Degeaba mergem şi îi luăm cu arcanul, obligându-i să vină la atletism, nu rezolvăm nimic, vor avea o reacţie de respingere. Am mai făcut aşa ceva, au venit copiii pentru că doamna profesoară le-a promis că le va da o notă mare. Copiii trebuie să vină cu plăcere către sport, nu din obligaţie.

– Poate fi lipsa rezultatelor de altădată o explicaţie a numărului mic de susţinători care vin la întreceri atletice?

– Este evident că avem nevoie de o altă perspectivă legată de sport.

Ne-am învăţat să numărăm medalii, toată lumea se pricepe, dar nu ştim să apreciem ceea ce este în spatele acelei medalii, povestea sportivului respectiv, cum a ajuns acolo etc. Ne place să-i criticăm pe cei care nu iau medalii. De ce? Trebuie să-i susţinem şi pe sportivii care nu sunt medaliaţi, să-i încurajăm. Un sportiv trebuie susţinut şi atunci când e pe podium, dar şi atunci când are o prestaţie slabă. Acest aspect ţine de mentalitate. Am avut campioni, am trăit vremuri formidabile, aveam la ce să ne uităm. Suntem în anul 2019, e clar că trebuie să avem o altă abordare, ne raportăm la alte valori faţă de acum 25 de ani.

„Copiii trebuie încurajaţi”

– În condiţiile în care mulţi copii sunt obezi, cum putem să-i facem să iubească sportul?

– Eu sunt un tip echilibrat, nu voi da vina pe tablete sau pe telefoane de ultimă generaţie. Sunt alte acţiuni care-i distrag pe copii. Şi pe vremea mea erau tentaţii, să nu vă imaginaţi că mergeam toată ziua la antrenament şi nu făceam altceva. Revin la ceea ce am afirmat mai devreme, că rolul cel mai important îl joacă două elemente, chiar trei, familia, şcoala şi ONG-urile, care sunt purtătoare de mesaje. Sportul are multe beneficii, copiii trebuie încurajaţi să facă mişcare. Nu pentru a lua o medalie, ci pentru că unul dintre rolurile sportului este acela de a petrece timp liber într-un mod plăcut, de a socializa cu oameni care au aceleaşi idei. Sunt multe familii în România care merg la munte şi aleargă în competiţii montane. E formidabil. Degeaba punem afişe peste tot şi anunţăm o competiţie, dacă nu ştim ce presupune, dacă nu participăm. Sportul este foarte bun pentru că este făcut de oameni, nu de conducători. Dacă nu ştim să inventăm, măcar să copiem de la alţii. În loc să ne concentrăm pe lucrurile care se fac greu – schimbări de mentalitate, educaţie, cultură – noi ne aplecăm asupra celor pe care le vedem uşoare: criticăm sportivii când nu iau medalii. Haideţi să încercăm să ne schimbăm! Cu cât suntem mai mulţi adepţi ai schimbării, cu atât mai mult vom face lucrurile mai frumoase şi mai bine.