# Cei mai bun pădurari s-au întrecut în Argeş. Dincolo de concurs, au tras un semnal de alarmă!
# Ursul, dacă îi dai pace, nu ai probleme. Animalele sunt mai domestice decât hoţii!
Săptămâna aceasta, Direcţia Silvică Argeş a organizat, în zilele de 9 şi 10 octombrie, concursul profesional „Cel mai bun pădurar”. Câştigătorul competiţiei a fost reprezentantul Direcţiei Silvice Prahova, pădurarul Nicolae Ilie. Pe locul II s-a clasat Ilie Stan de la Direcţia Silvică Harghita, iar pe locul III, Cătălin Laurenţiu Chirilă, de la Direcţia Silvică Galaţi.
48 de participanţi
„Au fost 41 de participanţi de la Direcţiile Silvice din ţară, anume cei mai buni pădurari din toate judeţele şi salariaţii Romsilva. Lor li s-a alăturat un reprezentant de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Ion Drăcea, trei pădurari de la Asociaţia Pădurilor Private şi trei de la Moldsilva. În total au fost 48 de participanţi la acest concurs care a constat în cinci probe. În prima zi de concurs, ei au avut de rezolvat un test grilă cu 30 de întrebări, a urmat o probă de proces verbal de contravenţie (având la bază o situaţie reală din teren). Pe 9 octombrie ziua a început cu proba de cubaj, cu loturi de patru buşteni (lemn de lucru, lemn de foc, sortarea primară a lemnului, cubarea lemnului şi întocmirea procesului verbal, respectiv a avizului de expediţie în sistemul SUMAL). Joi a fost ultima probă, de recunoaştere a unor specii forestiere, rondele de lemn, seminţe forestiere, atacuri de insecte, urme de vânat şi vânat. După ultima probă s-a făcut centralizarea rezultatelor şi a fost desemnat cel mai bun pădurar din concurs. Nu au fost probe eliminatorii, fiecare probă a avut un anumit punctaj, totalul fiind de maximum 100 de puncte” – a explicat Armand Chiriloiu, şeful Direcţiei Silvice Argeş.
Câştigătorul a plecat acasă cu un premiu în valoare de 8.000 lei, ocupantul locului doi, cu 6500 lei, iar pădurarul de pe treapta a treia a podiumului cu 5000 lei.
O femeie-pădurar la concurs
O prezenţă de contrast la concursul „Cel mai bun pădurar” a fost o femeie, Anastasia Ciobanu, din Republica Moldova. Foarte calmă în general, participanta care a venit la competiţia din Argeş este recunoscută de colegi ca o prezenţă de temut în pădurile de foioase. La mai multe competiţii de tras cu arma a ieşit pe primul loc. Aflăm că Anastasia este foarte bună nu doar la tras cu arma, ci şi la echitaţie. Şi încă un lucru despre Anastasia: întâi trage, apoi întreabă. În România nu există nicio femeie-pădurar şi probabil ar fi o achiziţie de dorit dacă şi cadrul legislativ i-ar permite să-şi pună în valoarea abilităţile. Din aprilie 2018, pădurarii angajaţi la ocoale din ţară nu mai au drept de port-armă letală precum puşcă sau carabină. Într-un spaţiu atât de imprevizibil cum este o pădure, au la dispoziţie pistoale cu bile sau cu gloanţe de cauciuc şi… spray lacrimogen. Pe marginea acestui subiect şi nu numai am stat de vorbă cu pădurari din mai multe judeţe ale ţării: Maramureş, Covasna, Braşov, Satu-Mare, Cluj, Sibiu, Sălaj, Bistriţa-Năsăud…
Distanţa nu i-a despărţit
Parcă niciunde nu am întâlnit o coeziune aşa cum a reieşit din discuţiile purtate cu pădurarii în oaza de linişte de la Hotel Posada Vidraru. Ne-au spus păţaniile prin care au trecut, bucuriile, dar şi necazurile cu care s-au confruntat în ultima vreme, numitorul comun fiind uşor de identificat tocmai pentru că gândesc unificat şi se sprijină reciproc. Deşi locuiesc departe unii de alţii, sunt prieteni de ani buni. Sunt campionii judeţelor pe care le reprezintă şi parcă se cunosc de o viaţă. Unii au fost colegi de şcoală, de liceu şi s-au reîntâlnit la concurs după 20 sau chiar 30 de ani.
„Cea mai tare fază: eram în sala de concurs şi se citea lista concurenţilor. La un moment aud că este strigat… Terzea. Stau un pic şi zic, «băi, ăsta o stat cu mine în dormitor»” – a spart gheaţa la discuţii un pădurar din Cluj.
Competitorii au apreciat probele ca fiind parte a situaţiilor pe care le întâlnesc, un rezumat la ce fac în teren: marchează copaci, măsoară, aplică legislaţia… Practic, concursul a fost un fel de evaluare obiectivă a cunoştinţelor la zi.
Dincolo de, să spunem, rutină, pădurarii se confruntă însă cu o serie de probleme delicate, cea mai grea fiind paza. În acest sens, expunem câteva mărturisiri.
Fără apărare
„Ne facem meseria cu drag, dar la pază sunt mari probleme. Ne-au luat puştile, armamentul nostru, dacă vă puteţi imagina, e un spray lacrimogen şi un pistol cu bile de cauciuc. Ne apărăm cu fuga! E ruşinoasă, dar e sănătoasă. Abia ce zilele trecute un coleg al nostru a fost omorât în pădure la Iaşi!”
„Mie, acum un an, mi-au dat cu toporul în cap!”
„Nu mai avem armă în spate, ei ştiu asta şi îşi fac de cap cu mult curaj. Un pădurar cu arma în spinare, cu puşcă, impune un alt respect. Aşa cum suntem acum, ce să facem?”
„Atacatorii din pădure sunt indivizi cărora nu le e teamă de puşcărie. Nu-i interesează că acasă ai familie, copii. Te taie sau te împuşcă cu sânge rece. Aceşti infractori îi învaţă şi pe cei mici să participe la furt. Întâlnim în păduri hoţi care nu au nici buletin. Au 12-13 ani şi încă de la această vârstă sunt periculoşi. Dacă te duci în pădure singur şi ai găsit patru-cinci indivizi la furat, cam ce poţi să faci, că eşti practic cu mâna goală” – ne-au spus pădurarii.
I-am întrebat şi cât de eficiente sunt „armele” actuale: „Da, ne-au dat spray-uri… Un coleg a vrut să-l folosească, a bătut vântul şi tot pe el a venit!” Apoi nemulţumirile legate de cum se pot apăra au continuat.
Animalul cu două picioare…
„Din aprilie anul trecut suntem aşa, atunci ne-au luat puştile. Cât am avut puşca-n spate, nu m-am temut. Cu animalele sălbatice nu e problemă, suntem prieteni. Dacă dai pace la urs, nu-ţi face nimic. Animalele sunt mai domestice decât oamenii! Cu bandiţii, cu ordinarii, aici e problema, ce facem? Îţi dau în cap cu toporul, te împuşcă! Spun unii că noi furăm, păi, asta fac manipulatorii de la televiziuni când vorbesc de defrişări. Sunt campanii de denigrare. Vine unul de la «agent green» care habar nu are pe ce lume trăieşte, vede că e pădurea tăiată pe un versant, dar nu ştie că acolo am plantat şi vede puieţi; zice: ce-s tufele astea? Nu ştie că o pădure ajunge la maturitate cu trei generaţii de silvicultori. Asta înseamnă 120 de ani şi mergând până la 140-160 de ani în cazul pădurilor valoroase.”
Nu mai există respect
„Acum e greu şi cu meseria asta să o mai transmiţi din generaţie în generaţie. Fi-miu îmi spune: «La început ai fost respectat. Acum ai ajuns rău». Păcat, am făcut şcoală pe vremuri (n.r. – anii ’80). Erau cinci licee silvice în toată ţara şi era o mândrie să fii absolventul unei asemenea instituţii. În prima zi când am devenit pădurar, am îmbrăcat uniforma şi m-am plimbat pe toate uliţele satului. A doua zi am venit călare pe cal; eram cel mai mândru om. Aşa ne manifestam atunci, nu veneam să dăm lecţii la pădurari cu experienţă. Acum, după şase luni de şcoală, vin tinerii să dea lecţii pădurarilor cu zeci de ani de experienţă. Pe diplomele noastre scrie muncitor silvicultor calificat. Pe actul de absolvire a celui care termină liceul acum scrie tehnician silvic. Ca poziţionare în câmpul muncii, el ne este superior. Asta după câteva luni de şcoală. Plătesc 3000 de lei, unii nici măcar nu trec pe la vreun curs, apoi sunt sunaţi: «hai, bă, să-ţi iei diploma!» Se duc de două ori la şcoală: când se înscriu şi când îşi iau diploma… Din fericire, la Romsilva astfel de oameni nu sunt acceptaţi. Trei sferturi din absolvenţii de azi sunt făcuţi la apelul bocancilor. Ajung pe la ocoale private. Sunt puţine excepţii, aceia care-şi văd lungul nasului, îşi recunosc limitele, dar fac dovada că vor să înveţe meserie. Vin şi te întreabă, nu se dau mari. Cei mai mulţi tineri din ziua de azi vin fiindcă au auzit ei că e frumos să fii pădurar. Au văzut ei la televizor ce frumos e stejarul roşu. Noi am vrut să fim pădurari! La ora actuală, necesarul de ingineri e de 80 anual. Din unităţile de învăţământ, ei bine, ies 800 de ingineri. Vine unul care a făcut facultate şi nu ştie nimic. Tu, ca pădurar cu experienţă, trebuie să taci. Înainte era o singură facultate, la Braşov, de unde chiar ieşeau ingineri. Am avut profesori care au făcut lucrări prin Maroc şi în alte state din Africa, perdele de protecţie, şapte ani a stat să termine proiectul! Silvicultura românească era apreciată pe plan mondial.”
Noi şi polonezii
„Astăzi, noi şi Polonia suntem singurele ţări care mai avem regii de stat. Iar în Polonia e o regie militarizată, pădurile nu au fost retrocedate, ci au rămas în proprietatea statului. Pădurea este un bun de interes strategic şi se vede, au păduri! La noi, cea mai mare greşeală ce s-a făcut a fost că s-a dat pădurea înapoi. Puteau concepe aşa: îţi dau uzufructul, îţi dau bani, lemne, dar lasă pădurea. De aici a plecat dezastrul. Niciun individ care a intrat în posesia unei păduri nu a fost preocupat de protecţia pădurii, de îngrijirea ei, ci doar de exploatare şi de a obţine foloase în urma ei. Trebuia, eventual, să primească titlu de proprietate, dar să o administreze tot statul. S-au făcut apoi nişte falsuri… într-un judeţ cu 180.000 hectare s-au depus cereri de restituire pentru suprafeţe de trei ori mai mari!”
Problema cu controalele…
„…Se fac la Romsilva la greu, în vreme ce Garda forestieră nici nu-şi bate capul cu ocoalele private. La noi, dacă azi nu vine garda, mâine fii sigur că vin două maşini. Mai grav e că nici nu au date exacte despre localizare, un pădurar precizând că au dorit să-l amendeze pentru o neregulă care s-a dovedit, în cele din urmă, ca fiind într-o zonă de pădure ce ţine de un ocol privat. Răspunsul, neoficial, a fost: «Am primit ordin să stăm pe voi, nu pe privat! Venim să vă amendăm pe voi pentru că voi plătiţi. Voi nu aveţi ce să faceţi». Urmarea: pentru greşeli minore care pot fi sancţionate cu avertisment, bagă direct amendă! 10.000 lei din start!”
Programul
Pădurarii sunt încadraţi la opt ore, dar răspund pentru ce se întâmplă în afara programului. Cu alte cuvinte, răspund 24 de ore din 24 de ce se întâmplă. Sunt obligaţi să ţină oameni aproape care să anunţe când e ceva. Iar dacă intervin în toiul nopţii, cu ce o fac? O să spuneţi, cu Poliţia.
„Am făcut patrulări colective şi, zice unul pe la 48 de ani: bine că săptămâna viitoare mă pensionez. Nu mai pot să alerg după ăştia. Păi, noi, la 60 de ani mai putem? Dar la 65? Ştiţi ce înseamnă să stai peste 30 de ierni în zăpadă afară? Să te ningă, să te plouă, să te bată vântul… Şi cu toate acestea suntem încadraţi la muncă uşoară, ca frizerul. Facem reumatism şi bolile cardiologie sau de plămânii sunt la ordinea zilei.”
Protecţia?
„Situaţie reală, pădurarii sunt vânaţi cu carabinele de către braconieri. Să chemăm poliţia? Păi, e un echipaj la 11-12 comune. Au cazuri de 112 care sunt prioritare, noi aşteptăm. Apoi, spuneţi-mi, de câte ori aţi văzut poliţist în timpul serviciului încălţat cu bocanci? Ca să nu mai spunem de cizme… Cu pantofii lustruiţi, vin până în marginea pădurii şi zic «băă, nu pot să merg până acolo». Deci nu ne ajută.”
La finalul concursului, ca o confirmare a celor relatate mai sus, domnul Silviu Geană, preşedintele Federaţiei „Silva”, a transmis următorul mesaj.
„Sperăm să rezolvăm câteva dintre problemele delicate cu care ne confruntăm. Rugămintea mea este ca, în activitatea curentă, să vă puneţi viaţa la adăpost înainte de orice. Trăim vremuri destul de complicate, suntem îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă în pădure. Se poate întâmpla orice în această ţară. Să privim totuşi cu optimism. Remarc că din ce în ce mai puţini tineri reuşesc să promoveze la concursul acesta. O spun cu regret, fiindcă şi eu încep să trec din perioada tinereţii în cea a maturităţii profunde şi mă gândesc ce vine după noi. Cred că este menirea noastră să încercăm şi să reuşim să creştem vlăstare cărora să le putem preda ştafeta şi meseria aceasta nobilă de silvicultor. Este o meserie care se învaţă în producţie şi mai puţin din cărţi”.
6 Comentarii
Goargăș
Domnule Olteanu, din toată inima, felicitări! Un articol bine documentat care ne ajută să înțelegem mai bine viața adevăraților pădurari, profesioniști și iubitori ai codrului dar ingrijorați că nu are cine să le ia locul și să aibă grijă, în continuare, de neprețuitul aur verde. Nu există viață fără pădure și fără albine!
George Olteanu
Vă mulţumesc!
Anonim
Felicitări tuturor pădurarilor,dar din păcate rămân doar cu asta.
Le urez multa putere și înțelepciune în lupta cu mafia pădurilor.
Anonim
„În pădure, cel mai periculos animal e omul” .
Asa este, dar nu omul-om, ci „omul” – parazit !
Robin Hood
In padure cel mai periculos animal este PSD-ul. Orice ati spune, de trei decenii acesta a fost singurul stapan al drujbelor argesene. Se vede din avion amploarea dezastrului girat cu buna stiinta de toata lumea. Nu puteti arunca vina decat pe ciuma rosie. Bietii padurari stiu cel mai bine prin ce au trecut in acesti ani. Din pacate nu puteti oferi niciun argument impotriva acestei acuzatii.
Anonim
Cum vine vorba platit 8 ore si raspunde 24 din 24 .
ITM nu se sesizeaza