Se poate întâmpla să nu fii de acord cu o măsură sau alta politică, să nu fii în solidaritate intelectuală cu punctele de vedere ale vreunui politician, dar când e vorba despre încălcarea unor principii democratice nu ai dreptul să stai deoparte şi să nu ripostezi. Mai ales că acest drept este constituţional. Şi are o istorie de 150 de ani. La 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituţie românească. Începând cu această dată, decizia în numele unei persoane devine decizia în numele poporului. Se termină cu anumite privilegii tradiţionale. Toţi oamenii au drepturi şi obligaţii – sigur, cu anumite restricţii (continuă votul cenzitar). Iar când vorbim despre drepturi şi obligaţii, nu ne referim la o idee abstractă, ci la principii democratice cu mare forţă de organizare politică a unei societăţi.
Prin urmare, drepturile şi obligaţiile noastre constituţionale au două temeiuri pe baza cărora se exprimă. Este vorba despre cântarul adevărului şi despre spada dreptăţii. De aceea, ideea de justiţie este figurată printr-un personaj care-l pedepseşte sau absolvă pe impricinat. Iată de ce justiţia, întruchipată de zeiţa Themis, ţine într-o mână cântarul cu care cântăreşte adevărul, iar în cealaltă spada, cu care îl apără, în timp ce este legată la ochi. Or, la noi, de multe ori, s-a acţionat numai cu spada, uitându-se de cântar. Am trecut, de exemplu, de la fanatismul religios din perioada interbelică la ateismul diabolic din perioada comunistă, fără să ajungem la ceea ce presupune sinteza, adică la echilibru şi responsabilitate, care ar trebui să se regăsească în Constituţia noastră. Am trecut de la barbaria comunistă la decadenţa din zilele noastre. Mai mult, astăzi politicienii sunt preocupaţi numai de grija de a face avere. Niciun privilegiu nu le scapă din mâini: de la pensii speciale la maşini de serviciu, de la servicii speciale de relaxare până la secretare tinere, de la camere luxoase de hotel la indemnizaţii de tot felul etc.Toate acestea demonstrează că principiul democratic conform căruia nimeni nu e mai presus de lege este unul mincinos. Politicienii aceştia nu ştiu ce gândesc cu adevărat oamenii şi nu ştiu care sunt nevoile comunităţilor pe care le reprezintă parţial. Drept care, măsurile lor politice nu reglementează, ci tulbură. Şi sunt multe asemenea hotărâri, care nu fac altceva decât să despartă comunităţile rurale sau urbane de politicienii lor, iar instituţiile să nu-i mai reprezinte pe cetăţeni. Şi astfel, comunităţile noastre sunt lipsite de unele drepturi, distribuindu-şi puterea doar în interiorul unui cerc restrâns de persoane.
Recent, senatorii au votat legea pensiei speciale pentru primari, îndatorându-i pe aceştia în legătură cu voturile ce trebuie să le aducă partidelor. Este vorba aici despre principiul practic, dar ipocrit al mâinii care spală altă mână. Luând ca exemplu creştinismul, putem spune că între acesta şi democraţie există unele asemănări.
Democraţia este numai idealul spre care tindem, ca şi creştinismul cel adevărat. Instituţiile democratice se consideră a fi cele mai bune, dar cu adevărat ele nu există nicăieri – poate numai în SUA. De exemplu, într-o ţară străină, doi americani devin imediat prieteni, numai pe motiv că sunt americani. Pentru doi englezi, în schimb, sângele nu este suficient; ca să se apropie, au nevoie de acelaşi rang. Or, la români nu funcţionează nimic. Când merg în străinătate, românii se feresc în primul rând de români. Nu pot spune că românul se fereşte de conaţionalul său din motive de sânge sau de rang, ci din cauza structurii ţării lor, ce a creat o tipologie umană de la care te aştepţi la orice: de la sacrificii dumnezeieşti până la faptele cele mai abominabile.
Încerc să înţeleg, aşadar, drepturile şi obligaţiile noastre ca noţiuni de putere şi mai puţin ca o logică a unor formule sociale naturale. Mai ales că, la noi, aceste noţiuni au fost puse, mai mereu, în serviciul celui care a dispus de puterea forţei. Doar în numele poporului au fost împuşcaţi răsculaţii din 1907. Şi tot în numele poporului au fost arestaţi şi întemniţaţi atât de mulţi buni români în anii ’50. În numele poporului a fost împuşcat mareşalul Ion Antonescu. Apoi, familia Ceauşescu. De altfel, în viaţa socială a oamenilor se remarcă succesiuni contrastante. După o epocă, să zicem, de ateism, urmează în mod brusc, ca o antiteză, o epocă de fanatism religios şi apoi acestea se combină într-o sinteză, care ar fi un fel de credinţă mai echilibrată, mai raţională, mai puţin fanatică. În politică, de asemenea. După o epocă de libertinaj demagogic, urmează întotdeauna o epocă de despotism, de dictatură. După demagogia interbelică a urmat despotismul comunist; după acest despotism a urmat decadenţa actuală. Şi aşa am fost în istorie mereu poziţionaţi pe două trepte de simţire şi interese fără corespondenţă între ele şi fără relaţii, două inele de temperament, componente ale aceluiaşi ethos, dar străine între ele. Or, normal ar fi ca tezele şi antitezele unei societăţi să reprezinte elementele convergente care să ajungă la sinteză, ce nu poate fi altceva decât constituţia acelei societăţi. Dar la noi niciodată această teorie nu a evidenţiat un asemenea proces social raţional. Dovadă că am avut atât de multe constituţii, începând cu aceea din 1866.
Gheorghe SAVU
9 Comentarii
Andrei
Din multele idei din articolul d-voastră care mi-au rămas în minte, unele m-au pus pe gânduri şi m-au determinat să recurg la comparaţii cu alte situaţii. O astfel de ideie este că „nimeni nu este mai presus de lege”. Şi m-am gândit la legile fizicii, biologiei, chimiei, psihologiei, etc. Dar s-ar conştientiza ideia amintită de d-voastră, nu ne-am mai lăsa purtaţi de aparenţe, am fi preocupati mai mult de adevăr.
nicolae badiu
Genial articol! Decupati, puneti in rama, cititi, onorabili romani! Putini, foarte putini, cati ati mai rămas! Genial!
TILICA
Este adevărat românii , ca orice alt popor au conform Constituţiei drepturi şi obligaţii.
Din păcate, în practică românii au numai obligaţii.
Drepturile sunt confiscate de politicieni şi sunt valabile numai pentru aceştia.
Mai pe româneşte, poporul are obligaţii şi politicienii împreună cu elementele de represiune numai drepturi.
Este adevărat li poporul are dreptul să muncească pe gratis pentru bunăstarea politicianului.
Idem cu libertatiile. Poporul este liber să moară prin spitale în timp ce politicienii şi a lor ceată sunt liberi să trăiască.
IONEL
În numele poporului şi pentru binele acestuia, ne- a fost distrusă industria.
Idem, agricultura.
Tot în numele poporului, corupţia a fost numită la putere şi s+a generalizat.
În numele dreptăţii, nu numai acum 50 ani ci şi în prezent oamenii cinstiţi şi cei care se împotrivesc regimului Mafiot au fost omorâţi, marginalizaţi şi arătaţi cu degetul.
La noi în Argeş cei mai corupţi şi cei mai lichele s-au perindat pe la conducerea instituţiilor, cum ar fi:
– La educaţie Gardin, Bratu Tudosoiu, etc. , într- un cuvânt toţi sunt generali dar nu au făcut nici măcar o zi de armată. Vorba ceea, la ce le trebuie?
– La prefectură Oprescu, Tămagă, Nicolescu, etc. indivizi unul şi unul.
Pe scurt toată floarea corupţiei din Argeş a condus câte- o instituţie în numele poporului şi spre binele lui şi al Mafiei din care face parte.
ILIE
Tot în numele poporului am ajuns să avem mai multe biserici decât şcoli şi spitale la un loc.
S-a ajuns la un paradox, toată educaţia şi sănătatea nu face cât toată biserica la un loc. Ba mai mult biserica prin corupţie subminează cinstea din educaţie.
S- a ajuns ca popii mai şmecheri ,să ocupe funcţii importante în sistemul de educaţie.
Astfel, avem o grămadă (o stivă) de popi care sunt plătiţi de sistemul de educaţie pentru orele de religie pe care nu le fac, pentru simplu motiv că sunt ocupaţi în timpul programului şcolar cu activităţile extracuriculare aducătoare de bani (negrii) din biserică. Nu degeaba se spune că banul este ochiul dracului.
Un lucru interesant este şi faptul că popii în cauză primesc salarii regeşti de la sistemul de educaţie, în timp ce adevăraţii profesori se uită cu jind la salariile astronomice primite de „colegii” popi.
Oare preaînaltu/sfinţia sa Calinic nu vede cum subalternii popi distrug educaţia ?
Aşteptăm ca organele abilitate ale statului să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului şi sancţionarea celor care au favorizat căpuşarea sistemului de educaţie.
Uiup
„Mai mult, astăzi politicienii sunt preocupaţi numai de grija de a face avere. Niciun privilegiu nu le scapă din mâini: de la pensii speciale la maşini de serviciu, de la servicii speciale de relaxare până la secretare tinere, de la camere luxoase de hotel la indemnizaţii de tot felul etc.” Am ales acest pasaj ca să vă pot întreba : Unde a fost şi unde este poporul? S-a transformat cumva în populaţie!? Zeiţa Themis a fost dezlegată la ochi şi banderola ei a fost pusă poporului, a fost deposedată de spada care acum pluteşte deasupra capetelor noastre!? Români au mai rămas mulţi dar…de-ai lui Lăpuşneanu!
MILICA
Se pare că la români funcţionează un blestem, aceştia se omoară şi se toarnă între ei mai mult decât orice alt popor.
Ceauşescu împuşcat de ai săi.
De la Mihai Viteazu până la Cuza Vodă şi după numai trădări.
Ce este interesant că întodeauna lichelele trădătoare ajung pe funcţii importante şi ne mănâncă nouă zilele.
În Argeş avem escroci şi şarlatani unu şi unu, unii dintre ei au fost exportaţi, alţii au fost găzduiţi pe la diverse locuri cu umbră precum Nicoleswcu şi mulţi alţii, iar mulţi alţii precum Oprescu, Tudosoiu, Georgescu, Udroiu, ne mănâncă nouă zilele şi sângele precum vampirii.
Nu ştim ce fac serviciile, că până în prezent au mâncat pe spinarea noastră şi după câte constatăm ne- au trădat şi acestea.
Avem o singură şi mare datorie să hrănim (bine) gaşca de politicieni şi securişti mafioţi.
MARIN
Atâta timp cât conducătorii sunt mafioţi şi poporul de mămăligă, nu există şansă de scăpare.
România este un stat sclavagist modern cu faţă umană.
Puiu
„Doar în numele poporului au fost împuşcaţi răsculaţii din 1907. Şi tot în numele poporului au fost arestaţi şi întemniţaţi atât de mulţi buni români în anii ’50. În numele poporului a fost împuşcat mareşalul Ion Antonescu. Apoi, familia Ceauşescu.” Mai vreţi? Mai avem: ne-au îndatorat pe viaţă la FMI şi Banca Mondială, ne-au tăiat pădurile şi le-au cărat în afară pe nimic, ne-au băgat în UE şi în NATO, ne-au închis spitalele şi ne-au luat medicamentele, ne-au tăiat salariile, au distrus aproape în totalitate agricultura şi industria, au vândut flota, acum vând şi terenurile fertile, au creat super-marketuri cu legume şi fructe pe bază de pesticide, au construit cele mai scumpe autostrăzi de cea mai proastă calitate pe distanţa cea mai scurtă, au dat greşit subiectele la examenele şcolare de fiecare dată…şi pot continua zile întregi! Ce-a zis poporul ? Unii, foarte puţini au ieşit la vot în numele poporului şi au ales greşit sau în interes personal, care nu coincide cu cel naţional, alţii nu au ieşit deloc, dar tot în numele poporului. NU ar fi bine ca în numele poporului , votul să fie obligatoriu? Sunt mai vinovaţi politicienii decât lipsa de reacţie a poporului? NU! Nepăsarea , lipsa coeziunii sociale şi naţionale, indiferenţa, lenea , automulţumirea, chiar şi lipsa de patriotism l-au pus în încurcătură pe adevăratul geniu al Romaniei, care afirma: ” Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mânii
Totuşi unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?”