Cu ceva vreme în urmă, un coleg din redacţie era s-o păţească foarte urât în timp ce se afla la volanul maşinii sale. Nervos din cale-afară că nu i-a fost acordată prioritate, fiindcă se grăbea, un alt şofer a devenit foarte agresiv, încercând în plină circulaţie să-l scoată pe coleg cu maşina de pe carosabil, pentru ca, probabil, să-i aplice o corecţie. Să-l înveţe minte. Şicanele nu i-au reuşit, dar, la un anumit moment, a scos un cuţit şi l-a ameninţat cu el. Unii dintre voi aţi mai văzut sau poate chiar aţi trăit astfel de scene de violenţă extremă.
Jurnalistul şi-a învins teama, l-a fotografiat şi l-a dat pe mâna Poliţiei. Drept urmare, n-a durat mult şi oamenii legii l-au tras pe dreapta pe acel individ. Avea cuţitul în maşină! Deci, nu grav, ci foarte grav! A urmat ce trebuia să urmeze. Procedura: declaraţie la secţie, confruntarea cu martorul, dosar penal. Interesant e că la audiere „cuţitarul” se înmuiase de tot. Nu mai era viteaz. A spus o poveste potrivit căreia, cu ani în urmă, chiar el a fost victima unor indivizi în traficul rutier. Că a fost bătut şi că de-aia are mereu cuţitul la el. Să se apere la nevoie. Un amărât, săracul, să-i plângi de milă, nu alta…
Poate că ne înduioşa şi pe noi, numai că demersul nostru jurnalistic a continuat în acest caz. Iar profilul său moral a început să prindă contur. Personajul, un funcţionar public, „are un caracter urât” – ne-au spus unii colegi de serviciu – şi este oportunist. Adică îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind să-i fie lui bine. Nu dezvoltăm subiectul, am aflat multe, dar, deocamdată, lăsăm ancheta să-şi urmeze cursul. Pe noi ne interesează resorturile care-l fac pe un om să se manifeste în acest mod.
În noiembrie anul trecut, sub titlul „În mintea poliţistului care şi-a ucis copilul”, am mai scris despre gesturi de violenţă extremă. Ca să se răzbune pe soţia divorţată de el, un tânăr de la Crimă Organizată i-a tras un glonţ în cap copilaşului său şi apoi s-a sinucis în acelaşi mod. O emoţie puternică, o dramă familială, a provocat acel declic. Prin urmare, ce oare îl determină pe un şofer să devină atât de violent încât să scoată cuţitul în traficul rutier? O explicaţie superficială ar fi că omul e bolnav psihic. Noi nu ne grăbim însă să afirmăm aşa ceva. Nici nu avem competenţa necesară. Aici au cuvântul specialiştii. Iar Codruţa Drăgan, psiholog clinician, ne-a creionat ieri profilul unui astfel de om, care nu acceptă regulile şi normele de convieţuire într-o societate. De ce? Fiindcă, probabil, în istoricul lui de viaţă a trăit momente în care s-a simţit respins, neînţeles (un amănunt: şi el, ca şi poliţistul, era divorţat). Ca atare, el a învăţat să se protejeze într-o formă agresivă. Persoanele de acest gen, cu un „eu” vulnerabil, îşi exprimă frustrările pe toată lumea din jur. Da, e posibil. Şi ar mai fi o explicaţie care ţine de educaţia primită în copilărie. „Învăţăm să iubim atunci când suntem iubiţi” – spunea ieri, ca o concluzie, doamna psiholog.
În orice caz e clar: şoferul cuţitar are nevoie de intervenţie psihologică sau chiar psihiatrică.
