Cu ceva vreme în urmă, un coleg din redacţie era s-o păţească foarte urât în timp ce se afla la volanul maşinii sale. Nervos din cale-afară că nu i-a fost acordată prioritate, fiindcă se grăbea, un alt şofer a devenit foarte agresiv, încercând în plină circulaţie să-l scoată pe coleg cu maşina de pe carosabil, pentru ca, probabil, să-i aplice o corecţie. Să-l înveţe minte. Şicanele nu i-au reuşit, dar, la un anumit moment, a scos un cuţit şi l-a ameninţat cu el.
Unii dintre voi aţi mai văzut sau poate chiar aţi trăit astfel de scene de violenţă extremă.
Jurnalistul şi-a învins teama, l-a fotografiat şi l-a dat pe mâna Poliţiei. Drept urmare, n-a durat mult şi oamenii legii l-au tras pe dreapta pe acel individ. Avea cuţitul în maşină! Deci, nu grav, ci foarte grav! A urmat ce trebuia să urmeze. Procedura: declaraţie la secţie, confruntarea cu martorul, dosar penal. Interesant e că la audiere „cuţitarul” se înmuiase de tot. Nu mai era viteaz. A spus o poveste potrivit căreia, cu ani în urmă, chiar el a fost victima unor indivizi în traficul rutier. Că a fost bătut şi că de-aia are mereu cuţitul la el. Să se apere la nevoie. Un amărât, săracul, să-i plângi de milă, nu alta…
Poate că ne înduioşa şi pe noi, numai că demersul nostru jurnalistic a continuat în acest caz. Iar profilul său moral a început să prindă contur. Personajul, un funcţionar public, „are un caracter urât” – ne-au spus unii colegi de serviciu – şi este oportunist. Adică îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind să-i fie lui bine. Nu dezvoltăm subiectul, am aflat multe, dar, deocamdată, lăsăm ancheta să-şi urmeze cursul. Pe noi ne interesează resorturile care-l fac pe un om să se manifeste în acest mod.
În noiembrie anul trecut, sub titlul „În mintea poliţistului care şi-a ucis copilul”, am mai scris despre gesturi de violenţă extremă. Ca să se răzbune pe soţia divorţată de el, un tânăr de la Crimă Organizată i-a tras un glonţ în cap copilaşului său şi apoi s-a sinucis în acelaşi mod. O emoţie puternică, o dramă familială, a provocat acel declic. Prin urmare, ce oare îl determină pe un şofer să devină atât de violent încât să scoată cuţitul în traficul rutier? O explicaţie superficială ar fi că omul e bolnav psihic. Noi nu ne grăbim însă să afirmăm aşa ceva. Nici nu avem competenţa necesară. Aici au cuvântul specialiştii.
Iar Codruţa Drăgan, psiholog clinician, ne-a creionat ieri profilul unui astfel de om, care nu acceptă regulile şi normele de convieţuire într-o societate. De ce? Fiindcă, probabil, în istoricul lui de viaţă a trăit momente în care s-a simţit respins, neînţeles (un amănunt: şi el, ca şi poliţistul, era divorţat). Ca atare, el a învăţat să se protejeze într-o formă agresivă. Persoanele de acest gen, cu un „eu” vulnerabil, îşi exprimă frustrările pe toată lumea din jur. Da, e posibil. Şi ar mai fi o explicaţie care ţine de educaţia primită în copilărie. „Învăţăm să iubim atunci când suntem iubiţi” – spunea ieri, ca o concluzie, doamna psiholog.
În orice caz e clar: şoferul cuţitar are nevoie de intervenţie psihologică sau chiar psihiatrică.
2 Comentarii
Boni
Păi dacă un dulap masiv dar/și prost (scuze, dar poporul spune, în proverbe și zicători, ,,mare și prost” plus altele, și mai sugestive) nu respectă Constituția ce să mai cerem cetățenilor de rând, ei de la cine să învețe….de la Flatulentul degrabă vânzător de flotă?
Lia Olguța
Dulapul mut și retard…