Vorbim astăzi despre dispariții voluntare de la domiciliu, în baza unei statistici îngrijorătoare care naște întrebări. De la începutul lunii, polițiștii argeșeni au primit numeroase sesizări legate de persoane dispărute minore. Patru din cinci persoane au fost fete minore. În cazul adulților, din opt – șase au fost femei. De ce fug fetele de acasă, ne spune psiholog clinician Codruța Drăgan din Pitești.
Sunt neglijate de părinți
Este o reacție în fața agresiunilor sociale sau agresiunilor de mediu. Recurg la această soluție nu pentru că eul feminin ar fi mai sensibil sau eul feminin ar avea o vulnerabilitate în a analiza lucrurile corect, ci din cauza faptului că, mai degrabă, eul feminin are o mai mare ușurință în exprimarea nevoilor emoționale. Adolescenții își recunosc cu o foarte mare ușurință aceste nevoi care țin de iubire și de acceptare necondiționată. Este posibil ca fetele, adolescente, să creadă mai ușor în povestea de iubire doar pentru că sunt în contact cu nevoile emoționale de a fi iubite, apreciate, valorizate. Atunci, aleg să-și părăsească familia de rădăcină unde în mod cert se simt neluate în seamă, criticate, poate chiar agresate. Pleacă pentru a-și trăi ceea ce ea consideră că ar putea fi povestea lor de iubire.
Relația tăticilor cu fetele – profundă și decisivă
Dacă ar fi să pun accentul pe educația fetelor în familie, aș pune accentul în mod special pe relația cu tăticii lor. Relația tătic – fetiță este o relație foarte profundă pentru formarea eului feminin. Dacă tatăl fetiței este susținător, protectiv, iubitor atunci fetița va înțelege că așa trebuie să fie bărbatul din viața ei. Dacă tatăl fetei, din contră, este agresiv, manipulator, critic atunci fetița va crede că aceasta este forma bărbatului care o merită. Noi alegem în oglindă cu ceea ce învățăm de-a lungul vieții noastre.
Pentru ca fetele să nu mai devină victime și să nu mai fie vulnerabile, lucrul acesta trebuie să-l învețe în familiile lor. Acolo trebuie să primească prima dovadă de iubire și de susținere din partea primului bărbat din viața lor care este tatăl. Ea învață cum merită să fie văzută o femeie. Oglinda – bărbat oglindește lucrurile bune sau mai puțin bune.
Dar în familii în care relația cu mama este bună, iar relația cu tatăl nu?
Sunt două situații pe care psihologia le susține: să o ajutăm pe mamă să se desprindă sau mama să nu joace rolul de victimă în ochii fetei. Dacă eu, ca adult, joc un rol de victimă, atunci fetița va învăța acest rol. Ei i se va părea ok să fie și ea victimă că doar a văzut-o pe mama la fel. Cred că este intersant să analizăm concret cazurile, vom constata că nu fetele din familii echilibrate au plecat, ci s-a întâmplat în familii cu probleme. Iar dezechilibrul pornește din rădăcină.
Familia trebuie să fie responsabilă
Dacă ar fi să găsim un vinovat, eu m-aș gândi la familia acestor fete pentru că ea este cea care trebuie să le ofere siguranță și valorizare. Familia este cea care trebuie să te oprească în a fugi să cauți. Dacă am primi tot ce am avea nevoie, noi nu ne-am duce să căutăm în altă parte sau am rămâne acolo pentru a ne maturiza, pentru a crește și a pleca la vremea noastră. Dacă însă cuibul nu este „ofertant” și cel în care să mă facă să mă simt iubită, atunci, doar pentru că eu sunt mai în contact în nevoile mele emoționale, ca viitoare femeie este posbil să plec să mi le găsesc departe de casă. Există într-adevăr studii care scot în evidență că, din punct de vedere emoțional, fetele se maturizează mult mai repede decât băieții adolescenți și au nevoie să fie valorizate emoțional.
Exploatarea femeilor adulte
Procentul spune că dispar și mai multe femei decât bărbați, probabil și pentru că structura biologică a feminității este vulnerabilă. În momentul când cineva este răpit sau mințit pentru a se duce de bunăvoie într-o anumită zonă este căutată slăbiciunea acelei persoane. Vulnerabilitatea poate fi de două feluri: fizică și emoțională.
Eul feminin este pregătit să-și exprime cu mai mare ușurință nevoile emoționale. Iar într-o lume rigidă și carențată emoțional, în care doar puterea financiară domină, nevoia de emoții și sentimente poate părea o vulnerabilitate. Toată lumea cunoaște povestea băiatului care joacă rolul de îndrăgostit în viața unei fete, o face să se îndrăgostească, îi promite o poveste de iubire și o viață împreună, în felul acesta ducând-o peste hotare unde o expune sexual. O transformă practic într-o victimă. Totul începe cu o promisiune, pentru că eul feminin alege să joace un rol de vulnerabilitate în fața eului masculin doar pentru că iubește. „Aleg să merg cu tine pentru că te iubesc și în felul ăsta vreau să-ți arăt că am încredere în tine!”
Totul are la bază o promisiune care se poate transforma în minciună.
