Gheorghe Stoican
Comunele din judeţ se confruntă, în anul Centenarului Marii Uniri, cu o acută lipsă de forţă de muncă. Oamenii tocmiţi cu ziua pentru lucrări agricole sau gospodăreşti sunt tot mai greu de găsit. În unele comune din Argeş producţiile stagnează fiindcă fermierii nu au cu cine munci. În localităţi au rămas sătenii neputincioşi: cei care au îmbătrânit şi nu mai dau randament sau cei care se vaită de bani, dar nu vor să muncească. Pe sărmani nu-i tentează să lucreze în curtea altor săteni, pentru că ajutoarele sociale sunt încă suficient de mari şi le asigură o anumită stare de confort în care se complac. Cum comentează primii gospodari acest fenomen citiţi în ceea ce urmează.
Boţeşti
Irina Posirca
Primarul din Boţeşti, Gheorghe Stancu, zice că, în cazul în care nu face… muncă voluntară, un culegător de mere câştigă 80 lei/zi, plus mâncare, cafea şi ţuică. Primul gospodar al localităţii explică situaţia: „Cine vine la Boţeşti culege mere pe degeaba. Roade s-au făcut din belşug. Bucurie nu-i, fiindcă pe vale fructele sunt şi pe jos, şi în pomi cu duiumul, neadunate… Nu merită nici osteneala, nici cheltuiala cu culesul, fiindcă merele nu au un preţ bun; cele pentru piaţă se vând cu numai 70 de bani kilogramul, iar dacă le duci la ţuică, litrul de tărie se vinde cu 8 lei. Grav este că s-a împuţinat şi forţa de muncă. La o lucrare nu mai ai pe cine să te bizui. Sătenii migrează în străinătate. Numai din familia mea trei rude mi-au plecat în Anglia, în ultimii ani… Cu cine să mai faci treabă dacă în sat au rămas bătrânii, femeile puturoase şi beţivii? Izlazurile sunt necosite, împădurite şi abandonate. Iar merele putrezesc în livezi…”
Gheorghe Stancu
Arefu
„Nevoi sunt. Treabă e de făcut. Mâna de lucru e greu de găsit… Tineretul a plecat care încotro… Satul a îmbătrânit… Oameni cu putere şi chef de muncă sunt tot mai puţini. Prin părţile noastre, pentru o zi de muncă – la cules de prune, la sapă sau la strâns de fân – femeia este plătită cu 50 lei. Iar bărbatul care face munci mai grele, de exemplu coseşte iarba ori taie lemnele, primeşte pentru o zi de muncă 100 lei. La aceşti bani se adaugă obligatoriu şi mâncare, şi băutură la capul locului…”, socoteşte primarul de la Arefu, Gheorghe Stoican.
Vultureşti
Şi edilul-şef de la Vultureşti, Elena Irina Poşircă, constată că oameni care lucrează cu ziua sunt tot mai greu de găsit în comuna pe care o păstoreşte. „Pe tinerii din sat nu te poţi baza, fiindcă mai toţi merg la serviciu, fiind angajaţi care încotro”, a punctat primăriţa. O zi la cules de fructe ori la săpat de şanţuri este remunerată cu 100 lei, dacă omul vine la lucru cu mâncarea în traistă; dacă proprietarul îi asigură masa, lucrătorul de ocazie îi primeşte 70-80 lei/zi.
Căldăraru
Forţă de muncă puţină se găseşte şi la Căldăraru, afirmă primarul Ionuţ Râcanu, arătând că „populaţia este destul de îmbătrânită; localnicii activi fie au serviciu, fie au plecat în alte zări”. În general, sătenii care muncesc cu ziua merg la strâns de fân, la plantat de pomi ori la săpat prin grădini. Dacă nu s-a tocmit pentru a primi mâncare şi băutură, lucrătorul se alege cu 100 lei/zi, altminteri tariful scade la 70 lei.
Boteni
Lucrători de ocazie pentru diferite munci agricole sau gospodăreşti este greu de găsit şi la Boteni, comuna fiind populată cu săteni navetişti, angajaţi la societăţi comerciale din Colibaşi, Piteşti şi Câmpulung, ne informează primarul Vasile Leau. În funcţie de prestaţie, omul care munceşte cu ziua câştigă între 70 lei şi 150 lei, cel mai bun tarif fiind pentru lucrările mai grele (cosit, săpat etc.).
Nucşoara
Ionut Racanu
Şi primarul de la Nucşoara, Ion Cojocaru, pune degetul pe rană: „Cei harnici şi cu bun simţ au plecat să muncească în străinătate pentru salarii mai bune. Cei rămaşi în sat muncesc câte o zi, fac rost de ceva bani pentru mâncare şi băutură şi apoi «la revedere, nene!», nu-i mai vezi în bătătură, fiindcă în celelalte patru zile din săptămâna de lucru consumă ce au câştigat şi… taie frunză la câini. Mulţi preferă să meargă la cules de afine şi ciuperci din pădure, decât să se lucreze cu ziua”. La Nucşoara nu vine nimeni la adunat de prune sau de fân dacă nu-i dai cel puţin 80 lei pe zi; tariful e valabil pentru femei. Iar bărbaţii primesc 140 lei pe zi, fiindcă lucrează cu trei ore mai mult şi prestează munci mai grele (scuturat de pomi, cosit). În afară de bani, lucrătorii primesc şi două mese pe zi.
