Creşte. Scade. Stagnează. Numărul infectărilor cu Covid 19 în judeţul nostru este variabil. La fel al deceselor cauzate de blestemăţia de virus. Dar indiferent de cifrele raportate de autorităţi, ceva nu se schimbă. Dragostea oamenilor pentru biserica lui Iisus Mântuitorul! Şi se constată, paradoxal, că tot mai mulţi tineri se „refugiază” în spaţiul sacru al lăcaşurilor de cult, mai ales al aşezămintelor monahale.
Cum doreşte cerbul izvoarele…
În vremuri de restrişte, oricând în istorie, românii şi-au îndreptat paşii spre „corabia salvatoare şi mântuitoare”, spre Biserica lui Hristos Domnul. Privind în urmă, căutând în cărţile de istorie, aflăm că acolo, în faţa altarului, se rugau bărbaţii înainte de a pleca la luptă, primeau miruirea şi binecuvântarea preoţilor, înainte de a-şi îmbrăţişa nevestele şi copii, unii pentru ultima dată. În acelaşi loc se rugau femeile pentru întoarcearea lor acasă. Şi tot acolo îi pomeneau pe cei care piereau pentru apărarea gliei şi a credinţei strămoşeşti. În timpul molimelor tot în lăcaşurile de cult se adunau dreptcredincioşii implorând mila divină pentru izbăvire. Astăzi, ca şi odinioară, piteşteni, argeşeni, musceleni, ca să ne referim numai la spaţiul eparhiei noastre, aleargă din nou la locurile sfinte: biserici, mănăstiri, schituri de aproape sau de departe. Unele aşezăminte monahale, deşi situate în zone izolate şi mai greu accesibile, sunt vizitate de mulţi credincioşi, la zile de mare sărbătoare sau în weekend. „Cum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” scrie în Vechiul Testament şi mulţi murmură aceste cuvinte arhicunoscute, în timp ce urcă pantele abrupte ale dealurilor şi munţilor pentru a ajunge la mănăstiri.
Fără certificat verde în Casa Domnului!
Mulţi s-au vaccinat. Alţii încă stau în cumpănă şi se mai gândesc. Dar deocamdată certificatul verde nu se cere la intrarea în Casa Domnului şi asta face ca accesul să fie liber pentru oricine. Credincioşii nu ignoră sfaturile specialiştilor, poartă masca sanitară, păstrează pe cât posibil distanţa şi se abţin de la sărutarea icoanelelor sau a raclelor cu sfinte moaşte. Totuşi sunt rarisime cazurile în care sunt folosite linguriţele de unică folosinţă pentru Sf. Împărtăşanie. În proporţie de 99% credincioşii au rămas adepţii tradiţiei şi nu se tem se infectare. De altfel, nici autorităţile nu au emis vreo măsură în acest sens. Nici chiar cei mai vehemenţi specialişti nu susţin că Sf. Potir ar putea fi sursă de infectare. Mai mult decât atât, însuşi medicul Raed Arafat, chiar dacă nu este creştin, a declarat că nici în cazul pelerinajelor de mare amploare precum cel de la Iaşi sau Bucureşti nu se cere participanţilor certificat verde nici acum şi nici în viitor. Dreptcredincioşii se adaptează cerinţelor în vederea prevenirii răspândirii Covid 19, prin respectararea măsurilor minime precum masca, distanţarea, dezinfectarea mâinilor, dar nu concep să stea departe de biserici şi mănăstiri, după îndemnul Sf. Apostol Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia…?”
Cereţi ajutorul Duhului Sfânt!
Mulţi, foarte mulţi credincioşi au avut pe cineva drag bolnav de Covid 19, ori ei înşişi au fost infectaţi, au trecut prin boală. Lăsând la o parte categoria extremiştilor, puţini la număr care nu acceptă ideea de imunizare, fac parte din corul „antivaciniştilor” şi chiar propovăduiesc refuzarea imunizării, majoritatea sunt oameni chibzuiţi, cumpătaţi care dau crezare medicilor şi recunosc beneficiul pe care ştiinţa medicală l-a adus omului în ultimul secol. În aceeaşi măsură, cred, se-nţelege, mai mult în puterea lui Dumnezeu. Creatorul Cerului şi al Pământului, al Universului întreg, poate face să dispară virusul care bântuie de la un capăt la altul al planetei. Totuşi, citind Sf. Scriptură, dar mai cu seamă Vechiul Testament, aflăm că Dumnezeu îngăduie anumite încercări asupra oamenilor, iar în vechime, pentru păcatele lor, se abăteau asupra cetăţilor pedepse divine, chiar şi sub forma molimelor, spre îndreptarea celor rătăciţi. Mulţi duhvnici din mănăstiri îndeamnă în această perioadă la parcurgerea Psaltirii, zilnic dacă se poate, dar mai ales noaptea când tot omul îşi va fi regăsit liniştea interioară după zbuciumul unei zile de muncă şi alergătură. Postirea în zilele de luni, miercuri şi vineri, mărturisirea săptămânală a păcatelor, Sf. Împărtăşanie cât mai des. În felul acesta, credincioşii sunt convinşi că se pun la adăpost de necazuri şi boli de tot felul, nu neapărat de Covid 19. Dintre toate rugăciunile cunoscute, întâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului, ÎPS Calinic Argeşeanul, sfătuieşte argeşenii şi muscelenii să spună cât mai des cea mai cuprinzătoare dintre rugăciuni, în care este invocat ajutorul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăsluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre!”
Învăţaţi psalmul 90!
Dintre psalmii pe care duhovnicii din mănăstiri şi schituri spun că trebuie citiţi, cel mai des „indicat” este psalmul 90! Este cel mai potrivit nefericitei perioade pe care o traversăm cu toţii, indiferent de rasă sau apartenenţă religioasă. Pentru cei care nu îl cunosc sau nu au o Psaltire la îndemână, îl reproducem mai jos. Citindu-l pentru prima dată, oricine va fi uimit de „tabloul” descris care pare o relatare din prezent a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, câteva cuvinte fiind lămuritoare: „ciuma care umblă”; „molima care bântuie”; „o mie să cadă alături”; „groaza din timpul nopţii”; „pustiirile ciumei”…
- „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
- zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
- Da, El te scapă de laţul vănătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
- El te va acoperi cu penele Lui şi te va ascunde sub aripile lui căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
- Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
- nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.
- O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
- Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.
- Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” Şi faci din cel Preaînalt turnul tău de scăpare.
- De aceea, nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
- Căci el va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
- Şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
- Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
- „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
- Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
- Îl voi sătura cu viaţă lungă şi îi voi arăta mântuirea Mea!”
„Reportaj” la zi
Deşi scris în urmă cu multe mii de ani, psalmul 90 pare un „reportaj” la zi! În prezent oamenii sunt îngroziţi, trăiesc angoase, spaime de tot felul, ştirile rele „zboară ca săgeata”, multe locuri au rămas pustii din cauza pandemiei, inclusiv case şi gospodării ale căror proprietari au fost răpuşi de nemilosul virus. Totuşi, ideea care răzbate din psalm este cea a ajutorului pe care cei care îşi pun nădejdea în Regele Universului îl primesc. Şi ocrotirea Lui şi a îngerilor Săi. De altfel, cu toţii trebuie să credem că Împăratul Veacurilor are milă de firava Lui făptură, zidirea Sa, omul. Cum să fie altfel, din moment ce „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară”!?
