Cu chipul răvășit, transfigurat, femeia urla strigându-și copilul. Tatăl, cunoscutul politician și om de afaceri Marian Mareș privea în gol, împietrit de durerere. Mulțimea a încremenit. În clipa în care sicriul cu trupul neînsuflețit era coborât în criptă, pierzându-și rațiunea, mama a vrut să se arunce în mormânt! Pe marginea lui, în ultimul moment a fost prinsă de haine și ținută cu greu de câteva persoane. Urlând, cea care i-a dat viață băiatului pe care-l înghițea pământul, a căpătat însă puterii ireale. Imposibil de explicat logic.

Nimeni nu a mai reușit să facă față zbateri sale. Era clar că se va prăbuși de bunăvoie asupra sicriului. Doar celălalt fiu, Laurențiu, a împiedicat gestul necugetat. Groparii s-au grăbit să închidă locul de veci, așezând placa grea peste cripta în care Daniel Ionuț Mareș avea să își doarmă somnul de veci. Scenele dramatice nu s-au oprit aici. Peste alte câteva minute, câteva cadre medicale escaladau zidul cimitirului, pentru a nu pierde timp și ajungeau la sărmana femeie care nu își mai revenea din șoc.

De altfel, după cum s-a manifestat ea, mulți dintre cei prezenți ar fi pariat că mama băiatului nu va supraviețui și va muri din clipă în clipă. De aceea chemaseră ambulanța. Imagini pe care chiar și groparii care au văzut atâția părinți îndurerați care își îngropaseră odraslele, nu văzuseră vreodată.

O mamă care să ceară să fie îngropată de vie alături de iubitul ei fiu! Înmormântarea avea loc pe 2 ianuarie 2020. Cu doar câtva timp înainte, în noaptea de 29 spre 30 decembrie a anului 2019, inima lui Daniel Mareș își înceta bătăile. Răpus de infarct la doar 30 de ani, tânărul a fost descoperit chiar de tatăl său, dimineața în apartamentul său din cartierul Tudor Vladimirescu. Se împlinesc iată, doi ani. Groaznici, de chin pentru biata mamă care îl întâlnește pe Dani al ei în vis. Deseori. Și așteaptă clipă reîntâlnirii așa cum a cerut să fie dăltuit în marmura crucii pe care recent, cu prilejul parastasului, a așezat-o la mormântul fiului:

„Ne vom revedea vreodată /Lângă Domnul când vom fi /Și de-acolo niciodată /Nu ne vom mai despărți.” Prietenii care foloseau apelativul „Rane” în privința lui Daniel, nu l-au uitat și chiar începând de astăzi au mers la cripta sa pentru a se reculege. Mâine se va întâmpla la fel. Ca semn al prețuirii pe care cei care l-au cunoscut, i-o poartă, la doi ani de când l-au condus pe Rane pe ultimul drum. Fără întoarcere…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio