Mă somează redactorul-șef să-i livrez un editorial. Că mi-a venit rândul. Mă caut în buzunare. Rezultatul: n-am! Și atunci? Păi, atunci ar trebui să procedez și eu cum fac alții. Adică să inventez. Un fake-news. Adică o știre inventată, nu și adevărată. Păi, asta-i decredibilizare. Dacă mă prinde cititorul că umblu cu șoalda, cum se spune, nu mai are încredere în mine. Și atunci, se cheamă că am făcut o afacere proastă, nu?

Dar de ce aș risca, de vreme ce sunt atâtea subiecte în jur despre care n-am scris. De pildă, în aceste zile, subiectul Covid face furori. Unii dintre noi au impresia că au rezolvat problema, fiindcă nu cred în existența coronavirusului. Nu e, dom’ne, e vorba de o gripă care, ce-i drept, se împrăștie mult mai repede. Că s-a fragilizat și omul. Nu mai este așa de rezistent, se îmbolnăvește mai ușor. În loc să dobândească imunitate, dimpotrivă, a mai pierdut din ea. Se îmbolnăvește de ”gripă”, iar Guvernul îl ”prinde” la categoria ”morți de Covid”. C-o fi având el acolo un câștig!

Chiar, o fi adevărat că umflă Guvernul rata de mortalitate a noului virus, care, dacă ne-am descătușat, face revagii și la noi? Cine știe?! Procentele ratei de mortalitate sunt atât de diferite: 12% în Italia, unde a răbufnit prima dată în Europa virusul; în China este 4%, iar în Israel – 0,35%. Ş.a.m.d.! Procente diferite, nu? Ce concluzie să tragi? Că mai fiecare țară își are strategia ei. Și că la baza acestei concluzii stă testarea persoanelor, simptomatice și asimptomatice, ca să putem avea o imagine completă despre cum afectează panedemia întreaga populație. Deci, până la testarea întregii populații, bâjbâim, nu? Nu știm ce și cum să facem cu virusul ăsta care a băgat spaima în noi. Până aflăm adevărul, rostul măsurilor, al legilor pe care le elaborăm acum ar fi de antidot pentru starea de panică creată de rata mare a mortalității. Asta pentru că ”frica este un mod eficient de a controla oamenii”, cum spune senatorul Jensen din Minesota. Să înțelg din asta că și la noi frica este folosită pentru a controla oamenii? Nu știu asta, dar mă pot întreba, nu? Că tot n-am ce face, n-am subiect propriu-zis de scris. Cum n-a avut nici Gabriel Garcia Marquez. Și l-a inventat, în cartea de curând tipărită ”Scandalul secolului”, unde scrie că ”cea mai frumoasă meserie din lume este jurnalismul”. Este, cu adevărat! Îndrăznesc s-o spun și eu!

Că este așa, iată că, deși azi n-am subiect – ce îngrozitor! – el îmi deschide ușa sub chipul d-lui doctor Luca, o mai veche cunoștință a mea. Care vine să-mi spună, indignat, că pentru a suspenda o firmă este pus să umble de la Anna la Caiafa, aiurea, sau, dacă vreți, de la Dracu la Sersea. Adică, pentru a desființa o firmă, Primăria îl trimite la Servicul Public de Exploatare a Patrimoniului, nume pe care, desigur, nu l-a ținut minte, dar l-a dibuit după adresa de la „U”-uri. Unde funcționara de acolo l-a luat puțin ”la mișto”, boală de care s-a molipsit și portarul, după care l-au îndemnat să spele putina, că n-au ce discuta cu el, să meargă la Registrul Comerțului. 

Și a mers omul, că n-avea încotro, l-au pus să facă și aici o cerere, apoi să aștepte ș.a.m.d. Timp în care doctorul m-a vizitat pe mine să-mi spună că, la vârsta lui de 90 de ani, n-ar trebui să se mai supere pe statul ăsta și pe funcționarii lui care crapă, pur și simplu, de birocrație. O suspendare de firmă s-ar putea face printr-o simplă cerere, pe hârtie sau on-line, adresată ANAF-ului sau O.R.C-ului. Te șterg din catastife și gata! Da, dar dacă ar fi așa, cum să mai justifici atâția salariați la stat, nu?

La vârsta lui, venerabilă, omul nu-și mai face totuși probleme. El are acum timp. Noi n-avem și ar trebui să regândim sistemul ăsta de stat care o ține langa cu tot felul de hârtii inutile. Ca să-și justifice frecventele măriri de salarii. El, în ce-l privește, e basarabean, a învățat ceva de la mama și anume: ”să lași de la tine, mamă!”. Să lași, că orice problemă ai avea, nu-i un cap de lume, se poate trăi și așa. Adică, tu, cu tine și cu El. El fiind Dumnezeu, care și dacă n-ar fi, tot ar trebui să fie că, așa cum se dovedește, are grijă de toți. Că ‒ uite dovada ‒ mi-a livrat și mie un subiect, când mă aflam în plină… penurie!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio