„Veşnica lor pomenire! Veşnica lor pomenire! Veşnica lor…” Aceste cuvinte rostite de întâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului au răsunat în dimineaţa sfintei zilei de 1 Decembrie, în catedrala arhiepiscopală a Mănăstirii Curtea de Argeş. Glasul arhiereului se înălţa spre cupola lăcaşului de cult de unde priveşte îngăduitor Iisus Pantocrator.
De Ziua Naţională, mai mult decât oricând gândurile românilor se îndreptă spre făuritorii Marii Uniri. Oameni politici, intelectuali, personalităţi marcante ale societăţii româneşti. Ca să nu mai amintim de erorii ştiuţi şi neştiuţi al căror sânge s-a vărsat pe câmpurile de luptă. La loc de cinste se află, desigur, în Galeria de Aur a ctitorilor României Mari, regele Ferdinand şi Regina Maria, în timpul cărora s-a realizat măreţul vis al românilor din cele trei provincii. Cu toate că anul acesta nu au fost posibile manifestări de amploare pentru a marca evenimentul, din cauza restricţiilor sanitare, totuşi într-un cadru restrând, fără paradă militară, la Curtea de Argeş, câţiva localnici au avut privilegiul de a participa la comemorarea întemeietorilor Marii Uniri.
Cu contribuţia însemnată a membrilor Asociaţiei de Reconstituiri Istorice „Ferdinand”, în curtea mănăstirii au fost prezenţi câţiva bărbaţi îmbrăcaţi cu costume militare precum cele folosite de soldaţii români în Primul Război Mondial. În incinta catedralei ctitorite de Sf. Voievod Neagoe Basarab, un sobor de preoţi şi diaconi în mijlocul cărora s-a aflat arhiepiscopul Calinic Argeşeanul, a săvârşit o slujbă de pomenire a robilor lui Dumnezeu, Ferdinand şi Maria, cei care aveau să contribuie decisiv la evenimentul din 1 Decembrie 1918. Alături de tradiţionala colivă, pe masă s-a aflat un aranjament floral întruchipând tricolorul, trandafirii roş-galbeni, albaştrii reprezentând culorile sfinte pentru orice român din trecut, prezent şi viitor. Atât ierarhul, preoţii, cât şi cei câţiva credincioşi s-au rugat pentru ca Dumnezeu să aşeze sufletele robilor Săi unde drepţii se odihnesc, iar Regelui Ferdinand şi Reginei Maria veşnică să le fie pomenirea, din neam în neam.
Eduard TOMAZIU
Un Comentariu
Enescu ION
Credinta Bunatate Amin