La viața lui, a umblat și cu vioara, și cu chitara, de mic. A păstrat-o p-a doua și dă cu gura intens. Acompaniindu-se meșter la cele șase corzi. Cântă de ani buni și melodiile sale au căutare și azi din belșug. Împletește fain varii armonii cu refrene plăcute. Se joacă fluent pe instrument și picură-n suflet lirism și simțire. Nostalgie și bucurie. Aducând aminte benefic de folkul adevărat, cel de altădat`…
Emeric Imre
Am constatat toate astea din nou copios. Bucuros serios fincă spre tinerețe cu gându` m-a dus. O vreme în care muzica aceasta ne era tovarăș de drum permanent. Ne ținea moralu` puternic și ne mângâia la necaz. Ei bine, reascultându-l, ferice, recent, constat ca rostu` său e la fel. Să intre-n inimă cuprinzător. În minte loc să-și găsească dăinuitor. Are poezie, mesaj, căldură și-un farmec anume. Drept care, prinde la lume nespus. Așa se-ntâmplă săptămâna trecută, binevenit. Emeric alegându-se cu răsplată bogată-n aplauze vii. Justificate și meritate. Mi-s convins că-ntotdeauna te face părtaș la ghiersu` de soi. Și-i, deci, nimerit, cuvenit, să-l avem cât mai des printre noi. Menestrel model, cu arta la el, în vreo două veacuri. Poate, și apoi…
Adrian SIMEANU
