Biserica „Sf. Gheorghe”, o frumuseţe
Prietenul cu care m-am întâlnit recent a străbătut lumea în lung şi în lat, a vizitat o mulţime de ţări şi a ajuns până în îndepărtatele ţinuturi nordice. Cu toate acestea, deşi ne cunoaştem de aproape două decenii, nu ne-am văzut niciodată la Piteşti. Surprinzător, la sfârşitul săptămânii trecute, s-a… autoinvitat, iar eu m-am bucurat nespus. Legat de Sabin, căci aşa îl cheamă, eram nerăbdător să aflu pe unde a mai călătorit, dar şi să-i dezvălui o părticică din municipiu. Neavând foarte mult timp la dispoziţie, am ales zona centrală. Mereu am avut curiozitatea să aflu păreri din „afară”, căci, cu toată agitaţia din ultimii ani (reabilitări, construcţii noi, schimbări de pavele ş.a.m.d.), eu n-aş putea evidenţia noutăţi impresionante.
Mai relaxant decât la Bucureşti
Prin ochii unui turist care vede prima dată Piteştiul cu totul altfel stau lucrurile. În primul rând, trebuie spus că bunul meu prieten apreciază spaţiile deschise şi mai puţin aglomerate, iar din acest punct de vedere a considerat centrul un loc plăcut pentru relaxare.
„Sincer, îmi place mai mult decât la Bucureşti. Dacă ne-am fi întâlnit acolo, riscam să ne pierdem prin mulţime. Iar la terase trebuia să vorbim în gura mare, că altfel chiar nu ne auzeam. Muzica răsună din toate părţile şi nu ne înţelegeam. Aici, însă, putem discuta liniştiţi pe o băncuţă sau la pas, de la un capăt la celălalt” – mi-a spus Sabin pe un ton liniştit.
Zilele acestea se reabilitează unele faţade
Catedrala, cea mai apreciată
Am luat-o la pas către Piaţa „Vasile Milea”. Priveliştea nu este cine ştie ce, căci blocurile aliniate pe Strada Mare i-au adus aminte de perioada comunistă. Aici nu se poate face mare lucru; doar să fie modernizate faţadele. În acest sens, lângă Biserica „Sfântul Gheorghe” (pe care, apropo, o consideră deosebit de frumoasă) au început lucrări de reabilitare la unul dintre blocuri. Au fost montate schele, iar muncitorii trebăluiesc de câteva zile. Suntem curioşi ce va ieşi la final. Nu ne aşteptăm la ceva deosebit, cel mai probabil e vorba de o văruială. Ne-ar fi prins bine să avem arhitect la primărie, şi încă unul cu un simţ estetic dezvoltat. Am dat ocol bisericii, am observat Prefectura (impunătoare ca dimensiune, dar cu un aspect banal). În fine, am ajuns lângă Trivale Mall, unde ne-am oprit la o cafea.
„Mall” doar cu numele
„Ăsta e mall doar cu numele, mi-a spus Sabin. La Bucureşti, la ora asta (n.r. – opt seara), nu mai găseşti un loc să te aşezi, iar la cinematograf e plin. La fel şi în magazine…”. Ei bine, măcar aici putem să ne alegem masa la care vrem să stăm, mai retras, mai în văzul lumii, cum îţi pofteşte inima. În plus, avem asigurată o servire cât se poate de rapidă – i-am spus eu.
După o jumătate de oră de taifas, am părăsit „mall”-ul şi ne-am îndreptat către Piaţa Primăriei. „O, în partea asta e mai frumos: primăria arată bine, la fel şi piaţa unde chiar pot admira fântâna arteziană. Păcat că teatrul nu e renovat la exterior, altfel aş fi spus «jos pălăria!»”, a exclamat musafirul.
„Capsula Timpului”, o curiozitate pentru turişti
M-am gândit să condimentez un pic discuţia şi i-am pomenit despre… „Capsula Timpului”. Prietenul meu, foarte curios din fire, a păşit pe iarbă către capacul sub care se află îngropate gândurile şi poate planurile primarului Pendiuc dinainte de a avea probleme cu justiţia. Abia în 2024 vom afla ce se ascunde acolo, dacă este să ne luăm după inscripţie.
„Nu sunteţi săraci”
Inevitabil, am atins şi aspecte de ordin economic, unde comparaţiile cu Bucureştiul, dar mai ales cu oraşele dezvoltate din Europa, sunt de prisos. Culmea, chiar în vreme ce purtam discuţii despre locurile de muncă bine plătite, prietenul meu a găsit pe jos o bancnotă de un leu şi mi-a spus zâmbind: „Mă, dacă am găsit bani pe jos înseamnă că nu sunteţi atât de săraci!”. În ceea ce mă priveşte, simt nevoia să vă spun că mi-a bătut „recordul”, acesta fiind o monedă de 50 de bani.
Impresionat de muzeu
Înainte de a ne despărţi, ne-am oprit în Grădina Publică. De aici, Sabin a remarcat Muzeul Judeţean, o clădire cu o estetică plăcută pe care ne-am fi dorit să o regăsim în mai multe puncte de interes ale Piteştiului. Mi-a spus că şi-ar dori să-l viziteze cândva şi mi-a promis că va reveni să descopere mai bine oraşul. Legat de cartiere, neavând timp să le colindăm, am preferat să nu le descriu cu lux de amănunte, nu de alta, dar nu sunt foarte multe de spus în sensul în care dorim să atragem turiştii. Putem oare să ne lăudăm cu reabilitarea urbană, unde capul de afiş e ţinut de parcările cu dale ecologice? Consider că nu.
Teatrului „Davila” i-ar prinde bine o renovare
Câteva provocări
În schimb, i-aş provoca pe turişti să viziteze parcul Trivale şi eventual să facă puţin efort pe unul dintre traseele croite prin pădure. De asemenea, parcul Ştrand este iarăşi un loc unde lucrările de reabilitare au fost în mare parte apreciate. Cât despre Lunca Argeşului, aşteptăm consolidarea malului şi amenajarea unei faleze care să împiedice inundarea aleilor din proximitate, lucru care se întâmplă când plouă abundent. Altfel şi „Lunca” e un parc apreciat de amatorii de mişcare în aer liber şi de copii.
George OLTEANU
