Greu de suportat canicula! Descurajant este că, de acum încolo, cine ştie pentru câtă vreme, soarele ne va prăji ciclic aproape trei luni pe an. Şi pentru că nu avem o sinteză în tratate a efectelor hipertermiei de durată asupra stării de sănătate, nicidecum asupra evoluţiei şi tratamentului bolilor cronice în această condiţie existenţială, risc să încerc din experienţa în domeniu, adunată în aproape patru decenii, câteva aprecieri.
Căldura excesivă, corectată cu indicele de confort termic, este greu de suportat şi de oamenii sănătoşi şi în putere (de la adolescenţi, la cei de 60 de ani). Dezechilibrul hidro-electrolitic constant instalat şi imposibil de monitorizat la grupuri mari de oameni are cel mai pronunţat efect negativ asupra suferinzilor aparatului cardiovascular. Apar frecvente şi diverse tulburări ale ritmului cardiac sau se agravează cele deja existente. Consumul de alcool şi cafea, chiar în cantităţi moderate, este de rău augur, prin efectul diuretic supraadăugat transpiraţiei excesive şi tulburările ritmului cardiac induse. Hipertensivii au o grea misiune în a-şi gestiona variaţia valorilor tensionale. Ei trebuie să îşi intensifice autocontrolul valorilor tensiunii arteriale (prin trei-patru autodeterminări diurne şi una-două nocturne), trebuie să îşi reducă dozele şi chiar să scoată unul sau două antihipertensive din schemă şi să renunţe la diuretice. Pot apela cât de des la medicul curant (cardiolog sau internist), dar e dificil ca aceştia să îşi consume aproape tot timpul răspunzând la zeci de apeluri zilnic.
Astmaticii în general pot avea mai puţine probleme. Unii se simt chiar mai bine la căldura uscată, alţii (cei cu astm alergic) îşi vor administra medicaţia numai la apariţia crizelor de sufocare precipitate de polenurile sezoniere. La bronşiticii cronici prima măsură de aplicat este suprimarea fumatului; din păcate, e greu de pus în practică, mai ales la reprezentantele sexului frumos.
Incidenţa bolilor autoimune şi perioadele lor de agravare se pare că sunt în creştere pe vremea caniculară. Lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sistemică, vasculitele imune marchează recăderi mai severe clinic şi mai greu de gestionat terapeutic. La fel şi bolile inflamatorii ale tubului digestiv.
Aportul de lichide nu se poate limita la „cel puţin doi litri pe zi!” Trebuie atent gestionat la pacienţii cu boală cronică de rinichi. Este obligatoriu ca aceştia să fie atent monitorizaţi de specialiştii nefrologi. Creşte accentuat şi frecvenţa dezechilibrelor glicemice la diabetici, prin alternanţa de hipoglicemii şi hiperglicemii, uneori dificil de controlat terapeutic. Sunt necesare determinări mai frecvente ale valorilor glucozei din sânge (trei-patru pe zi cel puţin).
Suferinzii de glanda tiroidă îşi gestionează şi ei mai greu echilibrul hormonal la temperaturi ridicate. Este necesară creşterea frecvenţei determinărilor TSH-ului şi modificarea medicaţiei, la indicaţia strictă a specialistului endocrinolog. Bolile neuropsihice îşi cresc dezechilibrul şi gravitatea la vreme caniculară. Apar frecvente cazuri noi şi creşte tendinţa suicidală.
Se recomandă, la modul general, ca pacienţii care se ştiu suferinzi de boli cronice (şi altele decât cele menţionate) să apeleze constant la medic pentru orice simptomatologie, a cărei gravitate şi terapie sunt de competenţa exclusivă a medicului. Deşi este tradiţionala perioadă de vacanţă, cu deplasări pentru relaxare şi cunoaştere, în diferite locuri din alte ţări, este bine ca, pe vreme caniculară, suferinzii de boli cronice să îşi aleagă „umbra dulce de acasă”. Nu mizaţi pe recomandările „medicale” ale vecinilor, prietenilor, realizatorilor de emisiuni TV sau farmaciilor din colţul străzii.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
