Se vorbeşte, depinde de cum priveşti lucrurile, diferit despre un fenomen ce a atras atenţia întregii lumi: strada, la români. De ceva vreme, România a devenit „a mea” sau „a ta”. O Românie a Pieţei Victoriei şi alta a intersecţiei Cotroceni. O Românie „roşie”, în urma rezultatului alegerilor, adică substanţial a opţiunii pentru PSD, şi alta, o Românie nelegitimată la urne, dar ofensivă, prin insurecţia străzii. Mitinguri şi contra-mitinguri. Cutia de rezonanţă a unei Românii incendiate practic – presa audio-vizuală – nu prea ajută în descifrarea situaţiei. Presa nu mai este o veritabilă a patra putere în stat. Forţa, dar, mai ales, credibilitatea ei, sunt puse la îndoială.
Câinele de pază al democraţiei mârâie, dar nu mai trezeşte nicio teamă. De fapt, nu teamă trebuie să trezească, ci acel impuls spre responsabilitate socială. Vocile responsabile se pierd în zumzetul străzii.
Haosul, dezbinarea, presiunea străzii n-au adus niciodată, nicăieri, vreun beneficiu actului administrativ. Există, acum, efectele manipulatoare peste tot: în stradă, în studiourile TV, în spaţiul public (unde politicienii mai mult se ceartă, se desconsideră, se jignesc, se desfiinţează, se compromit), în coloanele ziarelor.
Fascinaţia înjurăturii a luat locul afirmaţiei şi al argumentului. În acest perimetru s-a produs cea mai dureroasă fractură socială, cea mai adâncă falie, aceea dintre vârste. Fireasca aşteptare faţă de generaţia tânără i-a luat locul dispreţul faţă de maturi – părinţi sau bunici – văzuţi nu creatorii imensei bogăţii materiale, ci… oponenţi politici!!!
N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Cei care citesc, de obicei, acest dreptunghi editorial îşi amintesc că am sancţionat imensa greşeală a adoptării de către Guvern – fără suport de comunicare adecvată şi cu deficienţe de conţinut – a Ordonanţei 13. De aici, „războiul tuturor împotriva tuturor” („bellum omnium contra omnes”) este prea departe şi depăşeşte regulile democraţiei clasice, nu… originale, cum este la noi.
Ştiţi ceva? Îi dau dreptate lui Alex Ştefănescu şi aş vrea să fac la fel, dacă aş avea putere, cum zice şi el: „Mi-aş dori să am o putere atât de mare, încât să-mi iau ţara în braţe şi să o mut în altă parte a planetei.” Asta aş vrea, pentru că m-am săturat de halena urii care înconjoară şi sufocă respiraţia şi gândul căurat!
Chiar nu mai avem dreptul la soare, la linişte, la zâmbet, la râs, la viaţă normală? Politica şi politicianismul, manipulările au sufocat totul!
Traian ULMEANU
2 Comentarii
Puiui
Foarte frumos a spus Alex Stefanescu, dar si daca ar putea muta-o in alta parte a planetei nu s-ar schimba nimic. Pe cine poti lua si pe cine poti lasa ? Ma refer la populatie.Virusul rautatii a fost luat de orice roman de pe planeta ,oriunde s-ar afla el. Autorul principal al acestei contaminari cu „ura” este lupta interna pentru putere. Atat de tare s-a ascutit lupta asta roman contra roman incat nu mai realizam cat de mult ne-am prabusit in relatiile externe si cat de mult vor sa profite altii de incaierarea noastra.Evident totul se trage de la falsii politicieni, incapabili sa administreze o tara in favoarea propriului popor, de la cozile de topor infiltrate printre ei, de la faptul ca oamenii de valoare traiesc in umbra iar pleava a iesit la suprafata.Dar cine i-a ales ,cine i-a tolerat, cine a tacut cand votul lor a fost calcat in picioare? Tot ei au obligatia sa indrepte lucrurile. Au datoria de a lasa urmasilor o tara” stup”,asa cum au lasat-o nenorocitii aia de comunisti, cu datorii zero,cu industrie ,cu agricultura, cu flota, cu fabrici , cu invatamant gratuit si de calitate,cu…tot ce multi ati uitat, iar unii nu au apucat sa le vada. Cata dreptate aveti in frazele de incheiere! Haideti sa redevenim romani,sa ne bucuram de soare, de liniste ,de traditii si obiceiuri, sa ne iubim si mai ales sa ne respectam, sa nu uitam ca suntem crestini si Dumnezeu ne-a dat o tara cum putini au!
Puiu
Puiu nu Puiui. Mai apar si scapari si uneori greseli, dar se-ntampla…!