Declinul biologic global, pe măsura înaintării în viaţă, se însoţeşte de unul funcţional global, cu multe elemente de variabilitate şi diferenţiere de la un individ la altul. Ţintele cele mai sensibile ale procesului de îmbătrânire sunt două ţesuturi vitale: vascular şi neural, rezultând ateroscleroza, respectiv neurodegenerarea, angrenate în determinismul biologic şi cel psiho-social. Biologicul are două dimensiuni: una genetică şi una metabolică. În condiţii de viaţă activă şi nutriţie sănătoasă, asociind unele boli degenerative, durata medie de viaţă a crescut, dar diferă, după factori diverşi: la români ea este de 72 de ani, la suedezi este de 84 de ani. Populaţia din statele dezvoltate a îmbătrânit după ce s-a îmbogăţit, iar cea din statele sărace îmbătrâneşte înainte să se fi îmbogăţit.
Primele semne de îmbătrânire naturală, deşi insesizabile, se instalează la sfârşitul decadei a 2-a de viaţă. Depozitul de apă al organismului, la tinereţe, este de circa 70%; la vârsta adultă (40-50 de ani), începe să scadă, ajungând la cca 50%. Efectele acestei pierderi de capital hidric încep să apară: diminuează masa musculară şi cea calcică, se subţiază discurile intervertebrale, se tasează vertebrele a căror arhitectură se rarefiază treptat, cu scăderea în înălţime între 3 şi 5-6 cm. Ochii îşi diminuează capacitatea de acomodare la distanţă şi întuneric, se pierde treptat auzul. Scade forţa musculară şi creşte predispoziţia la fracturi, la cele mai mici traume. Apare şi înaintează reumatismul degenerativ (artrozele), mai exprimat la articulaţiile portante (şold şi genunchi).
La nivelul organelor şi aparatelor somatice apar modificări datorită declinului în structură şi fiziologie. Arterele devin rigide, se căptuşesc cu plăci de aterom, cu creşterea riscului de accidente ischemice sau trombotice. Debitul respirator scade, cu reducerea capacităţii vitale şi creşterea aerului rezidual. Scad secreţiile salivare, gastrice şi pancreatice, cu îngreunarea digestivă, scade imunitatea generală a organismului, cu creşterea incidenţei bolilor autoimune şi a diverselor forme de cancer. Creierul uman pierde zilnic neuroni şi scade capacitatea cognitivă de adaptare relaţională. În jurul vârstei de 80 de ani, debitul de sânge care irigă creierul se înjumătăţeşte. Metabolismul general scade la fiecare an cu 7-8%.
Factorii îmbătrânirii sunt numeroşi şi măsurile împotriva lor au eficienţă limitată:
– Oxigenul: deşi vital pentru existenţă, prin transportul nutrienţilor la nivelul organelor, este şi principalul nostru duşman în lupta cu trecerea timpului. Prin consumul de oxigen la nivel celular se formează radicalii liberi, cu efect nociv asupra bagajului genetic şi membranelor celulare. Combaterea lor se face prin consumul alimentelor bogate în antioxidanţi (fructe, legume) şi utilizarea medicaţiei cu rol antioxidant.
– Zahărul de orice fel, îndeosebi cel din produse rafinate (miere, dulceaţă, gem, siropuri îndulcite): rapid după ingerare, creşte concentraţia radicalilor liberi, reducând durata vieţii, la consum îndelungat, cu 10-15 ani! Se recomandă pentru consum glucidele cu absorbţie lentă: fructe, legume, cereale, care nu produc „şocuri glicemice” şi nu ne îmbătrânesc prematur vasele de sânge şi pielea.
– Obezitatea abdominală – cea mai periculoasă formă de obezitate (despre care am intervenit de repetate ori în materialul prezentat la această rubrică), favorizează boli precum ateroscleroza, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, cu accelerarea proceselor de îmbătrânire ale tuturor structurilor organismului.
– Fumatul favorizează producerea radicalilor liberi şi creşterea stresului oxidativ din organism. Se adaugă şi alte efecte nocive, creşterea riscului de cancer laringian şi pulmonar, de boli respiratorii cronice şi de ale inimii, degradarea pielii (ridare excesivă, colorare galben-pământie, cu evoluţie spre faciesul tipic de “parbriz cu sticlă mată” – expresie care îmi aparţine).
– Alcoolul consumat în exces creşte stresul oxidativ, alături de afectarea ficatului, inimii şi sistemului nervos.
– Hiperglicemia – caracteristică diabetului zaharat, prin glicozilarea tuturor structurilor organismului, poate scurta durata de viaţă cu o treime. Complicaţiile diabetului zaharat sunt multiple şi dramatice.
– Hipertensiunea arterială – favorizează procesele asociate îmbătrânirii premature. Specialiştii susţin că valoarea optimă a tensiunii arteriale care reduce substanţial viteza procesului de îmbătrânire este de 120/80 mm Hg şi în special incidenţa deteriorării cognitive, marcă incontestabilă a bătrâneţii.
Există o continuitate între sinele nostru tânăr şi cel bătrân; rămânem noi înşine de-a lungul vieţii. Când îmbătrânim, trebuie să ne acceptăm pe noi înşine şi să construim viaţa care ne-a mai rămas acceptând diminuarea inevitabilă a forţelor noastre în ansamblu. Acceptarea inteligentă a semnelor de îmbătrânire se petrece în funcţie de cultura personală, de mediul în care trăim, de modelele pe care le-am avut în viaţă, de maturitatea spirituală. Nu există un model de “a îmbătrâni frumos”, întâlnim adeseori tineri îmbătrâniţi şi bătrâni pe care îi simţim viguroşi, joviali – în formă fizică şi mentală de invidiat. Important este cum trăim, să ne menţinem în formă şi nu cum să ne pregătim pentru îmbătrânire, să fim capabili de o anumită supleţe a spiritului, deschişi şi curioşi la asaltul noului, să fim cu adevărat “oameni activi ai cetăţii”.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
