Într-o anumită perioadă, ştiai când te apropiai de Piteşti pe autostradă: flacăra de veghe de la Arpechim lumina până hăt, departe! De câţiva ani, flacăra s-a stins: rafinăria care aparţine de OMV-Petrom este pe punctul de a fi demolată, fiindcă este nerentabilă, cică, iar petrochimia Bradu care aparţine Oltchimului aşteaptă o izbăvitoare privatizare care nu mai vine. Colosul petrochimic numit şi „perla industriei argeşene” agonizează. De la peste 10.000 de angajaţi într-o vreme, s-a ajuns acum la câteva sute care se îngrijesc de instalaţii, rup iarba şi vopsesc bordurile şi aleile. Recent, a văzut lumina tiparului cartea „Pagini din istoria dezvoltării industriei româneşti – industria chimică, petrochimică şi de petrol”, lucrare coordonată de un fost director în cadrul întreprinderii, Gheorghe Ivănuş. Acesta dă şi soluţii de salvare a petrochimiei, dar îi mai pasă oare cuiva? Nu cumva politicienii sunt sclavii intereselor străine şi atât? (Să ne amintim că privatizarea Petrom cu clauzele dezastruoase pentru Arpechim a fost votată în Parlament de TOATE partidele politice, cu excepţia unuia care azi e ca şi inexistent: PRM).
Cât ne costă?
Din cartea citată aflăm multe lucruri interesante. După ce trece în revistă reperele istorice ale întreprinderii, Gheorghe Ivănuş oferă şi variante de repornire a instalaţiilor. „Complexul Arpechim a fost proiectat să funcţioneze integrat cu Oltchim Râmnicu Vâlcea”, afirmă inginerul. Pare-se că nu se ţine cont, din moment ce tot mai multe voci resping acum ideea privatizării la pachet şi statul nu face vreun pas să preia rafinăria din Piteşti. Pentru repornirea Direcţiei petrochimice Bradu, inginerul Ivănuş estimează că ar fi nevoie de lucrări de 28,106 milioane euro (reparaţii, dotări, avize). Pentru sistemul integrat Rafinărie Piteşti – Petrochimie Bradu – Oltchim Râmnicu Vâlcea, investiţiile necesare înainte de repornire ar fi de 335,93 milioane euro. Ţineţi-vă bine: după numai o lună de funcţionare a acestui sistem integrat, inginerul Ivănuş estimează un profit de 7,2 milioane euro la Oltchim, 103.000 euro la Petrochimia Bradu şi 2,4 milioane euro la rafinăria Arpechim! Oare cine nu doreşte ca un asemenea sistem să funcţioneze? Piaţă de desfacere ar fi (e nevoie de benzină, iar ansamblul ar fi furnizor unic de etilenă, benzen, toluen, xilen, oxid de etilenă şi glicoli etilenici, nu mai vorbim de sodă caustică, propilenă etc). Este luată în calcul de Ivănuş şi varianta repornirii fără rafinărie (doar petrochimie şi Oltchim), dar ar fi mult mai dificil de realizat, deoarece rafinăria Arpechim livrează materie primă pentru petrochimie). Deci, cine nu vrea să meargă această ramură complexă a industriei româneşti? Cine ne vrea sclavii hipermarketurilor?
Claudiu DIŢA
2 Comentarii
ionescu
cam tirziu sa intrebati asa ceva! nu e clar ca nu i a pasat nimanui! rezultatul toata lumea disponibilizata!
Puiu
Sunt mulţumit că acest articol a fost accesat pâna acum, când scriu eu, de 345 de ori. Asta înseamnă că mai sunt oameni cărora le pasă. Domnul ionescu spune că „e clar că nu i-a păsat nimănui”.Ba le-a păsat ,dar le-a păsat celor mulţi, cărora le aparţine puterea, dar nu ştiu bine acest lucru şi s-au lăsat purtaţi de valuri de aleşii lor. Nu-l cunosc pe inginerul Ivănuş dar am încredere că socotelile lui sunt reale. Cu asemenea sume, ce seamănă leit cu delapidările fără recuperare ale două sau trei persoane ,din grupul oamenilor deştepţi, Arpechim trebuie să pornească la întreaga capacitate. Suma repornirii nu înseamnă nimic pe lângă avantajele repornirii. Produsele scoase de Arpechim sunt la mare căutare ,peste tot,în ţară şi la export. Îmi doresc din tot sufletul să se reaprindă flacăra industriei argeşene, acea flacără de veghe la lumina căreia vecinii făceau agricultură noaptea. Nu trebuie decât voinţă şi foarte multă implicare a celor care îşi doresc acest lucru! Dacă nu ar fi fost indolenţa, din partea celor care ne numim alegători, altfel ar fi stat astăzi lucrurile!