Iniţiativa „Argeşului” de a se apleca asupra realităţilor satului românesc dă roade. Săptămânal, în paginile ziarului apar comune, cu plusurile şi minusurile lor economice, sociale, spirituale. Acţiunea ar fi şi mai rodnică dacă instituţiile judeţului ar fi – şi ele – mai prezente, prin investiţii, prin acţiuni de revigorare a vieţii spirituale.

Să fim bine înţeleşi! Este necesar să traducem complet afirmaţia lui Blaga „veşnicia s-a născut la sat”. Se află aici elogiul „unanimului nostru înaintaş fără nume”, cum l-a numit Poetul pe Ţăran. Chiar şi afirmaţia lui Rebreanu „suntem şi vom fi întotdeauna neam de ţărani” trebuie, la rândul ei, nuanţată. Realitatea zilelor noastre nu-i idilică în ce priveşte satul argeşean. Nu ştiu dacă peste tot precumpănesc transformările negative, dar acestea există şi poartă nume ca: sărăcie, îmbătrânire, schimbarea mentalităţilor, pierderi de valori tradiţionale, identitare, pierderi morale.

Când se pledează pentru revigorarea satului, nu este de ajuns să fie apărate creaţiile populare, etosul local. De aceea, nu trebuie ignorate degringolada economică a multor localităţi, relaţia ţăranului cu pământul, apariţia unor fenomene care odinioară erau străine comunităţilor săteşti: furtul, crima, violul, nesiguranţa vieţii la ţară ş.a. Satul rămâne păstrătorul mitologiei româneşti, al portului (atât cât mai este dincolo de manifestările oficiale!).

Degeaba însă îl idealizăm din acest punct de vedere, dacă realitatea de lângă el, cea concretă, îi este potrivnică săteanului.

Satul lui Blaga, satul lui Rebreanu, satul lui Ilie Moromete (Siliştea Gumeşti, pe care îl vizitez de câteva ori pe an într-o neîntreruptă admiraţie faţă de Marin Preda), satul dinainte de ’89 nu sunt satele de azi! Din sate pleacă tot mai mulţi oameni tineri ca urmaşii moderni ai lui Badea Cârţan; pleacă după „pâine”, după agoniseală pentru familie (rămasă acasă).

Se întorc, îşi fac case arătoase, dar vin cu totul alţii, adică oameni luminaţi, cu alte mentalităţi, nu cu privirea în pământ, ci deschişi noului, modernului, valorilor reale şi concrete ale democraţiei, ale europenismului – mai ales în ce priveşte munca şi demnitatea. Nu cred că tânărul revenit din… Europa mai poate fi dus cu zăhărelul de politicieni cu un litru de ulei, cu un kilogram de zahăr, cu o căldare, cu pui congelaţi, cu fulare şi altele. Mituirea electorală are alte destinaţii…

Satului, păstrător al valorilor tradiţionale, trebuie să-i oferi azi o strategie de dezvoltare pentru mâine, motive ca el să nu mai fie depopulat, ca el să depăşească neîndestulătoarea „agricultură de weekend”, ca agricultura de subzistenţă să-i facă loc agriculturii moderne, baza dezvoltării satului.

Aici nu mai e vorba să păstrăm „lada cu zestre”, ci să realizăm că, de fapt, problema agriculturii este una a securităţii naţionale, de vreme ce de aici se produce hrana românilor.

Politicienii şi guvernele n-au găsit, din păcate, formulele de a stimula producătorul. Intermediarul câştigă mai mult, doar mutând marfa!!!

În plus, aceiaşi intermediari umplu piaţa de importuri: carne de pui, carne de porc, lapte, fructe, cereale, dându-i în cap producătorului român şi compromiţându-i afacerile. Despre asociaţiile agricole ar trebui deschis un capitol special: doar acolo unde există cinste şi respect, mai primeşte ţăranul câte ceva!…

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio