Necesitatea raţională a momentului actual este să identificăm resorturile unor limitări în felul nostru de a fi şi de a ne comporta. Căci pandemia de Covid-19 ne impune să fim precauţi şi să trecem de la stilul trepidant de până acum la unul domol şi cumpătat. Fără această înţelegere omul poate fi primejdios pentru el însuşi şi pentru semenii lui. Împotriva acestui stil temperamental trebuie luptat mereu, dacă vrem să ne păstrăm normalitatea şi sănătatea publică. Or, dacă întreb în jurul meu despre pandemia de Covid-19, de exemplu, voi vedea cât de superficiale sunt informaţiile oamenilor. Unii dintre ei cunosc chiar remediul împotriva virusului, care poate fi tratat – cred ei – foarte bine cu usturoi. Drept care, am început să trăim un timp care se fereşte de gândire şi se refugiază în instincte. E un simptom biologic, nu unul psihologic. Scenariile galbene şi roşii prin care trec unele dintre localităţile noastre fac din coronavirus un mijloc de expresie. Până acum, un gând se exprima prin cuvânt, prin argument, prin discuţie, acum se exprimă prin gradul de infectare cu SARS-CoV-2. S-ar zice că suntem deja în epoca biologică, anticipată de John Naisbitt în „Anul 2000 – Megatindinţe”. 

Prin urmare, tendinţele politice actuale par imitate după organizarea biologică a organismului. Sunt oameni care mor de Covid-19, dar liberalii organizează congrese la care participă mii de membri. Că şi milioane de celule dintr-un organism mor, iar organismului nu-i pasă. Ar fi interesant să aflăm ce fac guvernanţi liberali cu oamenii bolnavi, fiindcă organicul îşi înlătură celulele bolnave fără nicio lacrimă. Iar când mă uit la Florin Câţu chiar încep să cred că acest politician are în cap numai cifre şi niciodată un suflet de om. Pentru el contează că anumişi oameni trăiesc foarte bine în timp ce majoritatea o duce din ce în ce mai greu. O să vină o iarnă care ne va prinde total descoperiţi în ceea ce priveşte protecţia împotriva Covid-19, preţul la utilităţi, medicamente etc. Va fi iarna cea mai lungă din viaţa noastră! Căci politica acestor oameni parcă urmăreşte să-i extermine pe bolnavi şi pe cei vulnerabili. Este exact ce se întâmpla în vechime, când spartanii îşi aruncau nou-născuţii bolnavi şi pe bătrânii neputincioşi în prăpastia de la Tayget. Or, în trecere analizând lucrurile, aplicarea legilor biologice la societate este o aberaţie, căci spiritul ei merge cel mult până la regiune (vezi dispreţul unor ardeleni faţă de regăţeni). 

Sigur, această comparaţie a societăţii cu organismul biologic făcută de unii liberali şi neomarxişti poate fi exagerată, dar ea a reprezentat un model de gândire pentru unele şcoli de sociologie ale lumii academice. Şi astfel s-a trasferat absolutismul biologic în organizarea societăţilor. Sacrificarea individuală pentru sănătatea întregului şi alte caracteristici specifice organismelor biologice au fost uşor de transferat la societăţi. Însă simpla comparaţie a individului şi societăţii cu elementele de alcătuire ale unui organism biologic este nepotrivită, deoarece am trece de la totalitarismul biologic la unul politic. Fiindcă nu poţi să-ţi imaginezi un organism biologic ale cărui celule se poartă exclusiv liber. Într-o societate modernă este nevoie ca oamenii să se desăvârşească nu prin totalitarism, ci printr-o relativă libertate. 

Dar, în momentul de faţă, ne aflăm într-o exagerată reacţie la comunism (actuala ciumă roşie), ceea ce face ca individualismul nostru să fie unul liberal de tip anarhic, care ameninţă societatea cu disoluţia. 

Drept care, cu cât e mai simplă guvernarea unei ţări, pe imagini schematice de adevăruri, cu atât e mai iminent pericolul unei acţiuni primejdioase pentru acea ţară. Când se reduce mecanismul guvernării la câteva gesturi de politici şi de mişcare, când complexele acestei guvernări se rezolvă cu strigăte isterice, precum cele ale lui Rareş Bogdan, exprimate la congresul de sâmbătă al liberalilor, atunci pare că nu mai e nimic de făcut. Rareş Bogdan vorbea despre duşmanii liberalilor de parcă ţara era în pericol de război. Asistând la un astfel de comportament, ai zice că oamenii aceştia sunt inconştienţi, dar eu nu am deloc impresia asta. Gesturile şi faptele lor sunt clare, evidente, simple, rezultate ale puterii lor de judecată şi nu că ele şi-ar avea sursa în cine ştie ce cotloane subconştiente sau inconştiente. Sunt mulţi dintre cei care urmăresc începuturile unui dezastru şi-l duc în derizoriu. Şi această tendinţă e o pasiune conştientă, dar iresponsabilă. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio