În anul 2013, comunitatea românească online, intitulată „La Blouse Roumaine”, a creat mişcarea prin care 24 iunie, sărbătoarea Sânzienelor, a devenit ziua universală a iei. În ceea ce urmează vă prezentăm un articol amplu pe această temă, „brodat” cu informaţii preţioase, culese de dr. Filofteia Pally, cercetător ştiinţific şi expert naţional în etnografie la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti.
Simbol cultural
„Ia românească este un simbol cultural de care avem nevoie„, a afirmat, din capul locului, Filofteia Pally, arătând că bluza tradiţională românească a fost propusă ca brand de ţară de Institutul Cultural Român, ea reprezentând, aşa cum i se cuvine, un veritabil simbol naţional.
Filofteia Pally: „În analiza portului tradiţional european, sunt consacrate cinci tipuri de costume populare: traco-iliric, romanic, germanic, arab şi grecesc, care se individualizează prin morfologii distincte. Dintre cele cinci categorii, cercetările au arătat că portul iliro-tracic, folosit şi astăzi de români, păstrează neschimbate piesele costumului dacic sau iliric, în vreme ce la alte neamuri (greci, albanezi, sârbi, muntenegreni, huţuli, ceangăi) se regăsesc doar elemente singulare de tradiţie tracică sau ilirică. Comparând portul nostru tradiţional (a cărui istorie o ilustrează, argumentat, monumentul de la Adamclisi şi Columna lui Traian), cu cel al ţărilor vecine şi europene, subliniem unele similitudini cu portul albanez, macedonean şi grecesc, explicabile istoric, albanezii fiind descendenţi ai ilirilor, iar grecii fiind influenţaţi de traci, între aceştia existând permanent interferenţe carpato-balcanice.”
Creativitate artistică
Portul românesc păstrează, peste veacuri, mesajul creativităţii artistice, valenţele lui devenind documente artistice, sociale şi istorice. Femeia îşi arăta ingeniozitatea şi talentul ţesând şi cosând: covoare, pături şi scoarţe, ştergare, ii şi cămăşi, fote şi şorţuri, tot ce era necesar pentru familie şi se putea confecţiona din fibre de lână, cânepă, in, bumbac, mătase, brodându-le cu motive decorative pline de tâlc, în registre ample şi divers colorate. Patrimoniul cultural rezultat din creaţia meşteşugărească tradiţională, precum şi vitalitatea cu care se manifestă, în actualitate, practicarea acestor meşteşuguri creative dovedesc o înaltă valoare a culturii naţionale, capabilă să îi menţină izvorul de continuitate şi de regenerare, adaptată pe parcursul secolelor.
Filofteia Pally: „Costumul femeiesc, îndeosebi, se remarcă prin strălucire ornamentală şi înregistrează o mare varietate tipologică, o permanentă evoluţie a valenţelor artistice. Între piesele de bază ale acestui ansamblu vestimentar, ia românească a reprezentat şi continuă să reprezinte tot mai mult o sursă inepuizabilă de imagine artistică originală. Cunoscută şi sub denumirea cămaşa cu altiţă sau cu chenar, ia reprezintă mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali (internaţionali sau autohtoni) – ea a devenit un veritabil simbol naţional, o poveste, o carte de istorie. Materialele, broderia realizată din benzi ornamentale care caută echilibrul perfect, toate sunt nişte simboluri vizuale cu o mare încărcătură. Proporţiile alese sunt verificate cu atenţie, locul fiecărei broderii fiind riguros stabilit, pentru a realiza opera cea mai importantă, opera a numeroase generaţii de femei.”
Însemne magice
În conceperea iei, româncele au investit o parte din spiritul perfecţionist feminin, aspiraţiile lor spre frumuseţe, bunătate, fericire, iubire.
Filofteia Pally: „Tânăra care se ocupa de cusutul iei îşi dovedea ei, dar şi familiei, comunităţii, că este pregătită de căsătorie. Mai mult chiar, ea învăţase de la mamă sau de la bunică rostul însemnelor magice ce urmează a fi cusute, pentru a conferi rol apotropaic creaţiei sale, protejând pe purtătorul ei de spiritele rele, de farmece, de soartă rea. De la o generaţie la alta, se moşteneau, de la bunici sau de la mamă, arta meşteşugului popular şi rugăciunile ce trebuie rostite înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Ia, cea mai importantă piesă din costumul popular, este cea care determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care trebuie în mod imperios să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică. Altfel spus, cămaşa este transpunerea tradiţiilor, a anumitor evenimente, a diferenţelor sociale, de vârstă.”
Rafinament artistic
Nobleţea şi rafinamentul artistic al iei au generat o mare admiraţie din partea doamnelor aparţinând aristocraţiei româneşti, printre acestea, cu un rol definitoriu, atât în istoria ţării, cât şi în revigorarea interesului pentru arta tradiţională, aflându-se Reginele Elisabeta şi Maria, alături de care le adăugăm pe principesele Ileana şi Elena.
Filofteia Pally: „Primele costume populare muscelene ale celor două regine au fost dăruite de doamnele Golescu, respectiv, Zinca şi Elena Perticari Davila. Frumuseţea excepţională a costumului muscelean, datorată bogăţiei ornamentale şi materialelor preţioase (fir janir de aur sau argint, mătase, fluturi, mărgele, le-a determinat o specială valorizare a unui stil vestimentar naţional de curte regală, generând o modă unică în faţa curţilor regale europene. Un alt mare nume, care se asociază cu ia românească, aparţine unuia dintre cei mai importanţi colorişti ai secolului al XX-lea, Henri Matisse, care, în aprilie 1940, dădea tuşa finală unei picturi ce avea să devină simbolul unei mişcări artistice universale. Pânza, de dimensiuni impresionante, 92 x 73 cm, pe fundal roşu, redă o tânără îmbrăcată cu o fustă albastră şi o bluză albă, cu simboluri populare remarcabile, intitulată «La Blouse Roumaine» (şi care poate fi admirată la Muzeul Naţional de Artă Modernă, din Paris). După o muncă asiduă de şase luni, tabloul a fost finalizat, în aceeaşi perioadă artistul realizând 11 fotografii-document ale evoluţiei lucrării. Imaginile foto au fost expuse, odată cu pictura, la vernisajul de la Galeria Maeght, din Paris. Tabloul celebru avea să aducă, în atenţia lumii, ia românească, cea pe care o purtaseră, cu nobleţe şi admiraţie, reginele şi prinţesele Casei Regale a României.”
Garderobă atemporală
Mai târziu, unii dintre designerii celebri au introdus, în colecţiile lor, simbolul naţional al femeilor românce, ia ajungând şi pe podiumurile marilor case de modă.
Filofteia Pally: „Yves Saint Laurent, Tom Ford, Jean Paul Gautier, Oscar de la Renta, Carolina Herrera sunt cei care au găsit o adevărată sursă de inspiraţie în îmbrăcămintea tradiţională românească. În 1981, Yves Saint Laurent, inspirat de pictura lui Henri Matisse, «La blouse roumaine», dedica iei româneşti colecţia sa haute couture de toamnă-iarnă, de la Paris, ia intrând astfel în lumea modei. A urmat colecţia lui Jean Paule Gautier, din 2006, care, la rândul său, s-a inspirat din cămaşa populară românească, după ce Nadia Comăneci a apărut îmbrăcată cu o ie. Devenită celebră, ia românească a pătruns şi în creaţiile lui: Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Emillio Pucci, Veronica Etro, Tom Ford. Acesta din urmă a declarat pentru prima dată că, inspirându-se din ia românească, a creat o colecţie unică, pentru o garderobă atemporală, etern chic, pe care femeile să o poarte în manieră personală, nu doar un sezon, ci pentru totdeauna.”
