Unii dintre politicieni ajunși la Palatul Parlamentului sau la cel al Guvernului se dedau la un adevărat huliganism politic. Cum poți taxa altfel jignirile reciproce, gesturile nepotrivite în locuri unde un Brătianu sau un Iorga – dar și alții – făceau proba integrității lor morale sau a culturii lor prin discursuri care au rămas? Huliganism am semnat aici și comportamentul lor față de limba românească, cum formula Arghezi.

Doamna Violeta Alexandru are un acces de sinceritate și declară că nu mai suportă atâta „hate” din societate. Nu putea să o spună pe românește ură sau violență. Alți miniștri au recurs la formulări ca „genunche” pentru genunchi sau „plepsiglas” pentru plexiglas. De! Unii vorbesc despre sfertodocți, alții despre zerodocți, eu revin asupra sintagmei pe care am mai folosit-o: este vorba despre deficit de standard sau de nepotrivire, incompatibilitate culturală, de pregătire generală pentru cineva ajuns în postura (prin numire abuzivă n.n.) de decident. A trecut moda lui „ca și” în loc de „în calitate de…”; a rămas descalificantul acuzativ „care” în loc de „pe care”.

Dobândește tot mai mult teren abuzul de englezisme pentru situații în care termenii românești ar fi foarte potriviți. Nu se mai face selecție sau concurs, ci „casting”. Nu mai semnalăm tendința spre ceva, ci folosim termenul „trend” că este mai șic! Nu mai actualizăm ceva, ci folosim englezescul „update” și „updatăm”. Guvernul, ministrul, politicianul nu mai urmăresc „o țintă”, ci un „target”. Și pentru a o atinge se „focusează” pe niște acțiuni, adică „se concentrează” pe ceva. În școală sau în vreo instituție cineva profită de poziția sa de forță și comite un „bullying”, de parcă „abuz, intimidare, violență” i-ar comite bășici pe limbă.

Și Uniunea Europeană creează un fond pentru „Next Generation”, în… fond pentru generația următoare. Și UE sau alte instituții științifice de cercetare sau culturale nu mai acordă „burse pentru cercetare”, ci „granturi”. Cât privește ultima sa acțiune – Planul de Redresare și Reziliență – ne-a dat gata „reziliența” (care înseamnă, în traducere liberă, revenire după un șoc), termenul care a fracturat multe creiere… De, dacă n-ai „know-how” (pricepere, știință într-un domeniu, expertiză, cunoaștere) ai dat-o în bară cu… trendul acesta spre romgleză. Nu mai „continui” (nu continuu) cu exemplele în fața acestora, pe care nu știu cum să-i numesc, dar care se cred cu „manualitate” (dexteritate, îndemânare) în a folosi termeni după care își ascund multe… „Nu mă risc” (vai, corect este „nu risc”) căci nu știu dacă „săruiți”  (împărtășiți) aceeași părere. Poate „nu se merită” (incorect: corect este mereu „nu merită”) să insist în apărarea bietei limbi române, dar – vorba unora care folosesc sintagma – nici nu poți rămâne în fața acestor persoane în… „poziția ghiocelului”, dându-le apă la moară cu „intelectualismele” lor de… culți în cap…

Oricum, n-am zăbovit „fortuit” (întâmplător, neașteptat) asupra acestor adevărate atacuri la adresa limbii noastre, pe care le taxăm drept huliganisme lingvistice. Românul are o vorbă înțeleaptă: „Poartă-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e vorba”! Se potrivește de minune și aici!

Distribuie pe Facebook