Asemenea mere am găsit sâmbătă la hipermarket
Ca tot omul, la sfârşit de săptămână am mers la hipermarket, undeva la marginea Piteştiului şi am umplut căruciorul cu te miri ce. Recunosc, e o boală chestia asta: să te duci la cumpărături ca mod de relaxare, de petrecere a timpului liber. De asta prefer centrele comerciale mari şi nu piaţa. Mai iei o jucărie pentru cei mici, mai butonezi un telefon de ultimă generaţie, admiri un păstrăv viu ş.a.m.d. Sigur, ai la tine şi o listă cu alimentele de bază: pâine, fructe, legume, lapte, iaurt, ouă şi ceva mezeluri pentru micul dejun.
Mere pentru porci, calitatea I…
Deşi oferta e cât se poate de variată, dacă ai în minte să cumperi produse de calitate s-ar putea să pleci acasă extrem de dezamăgit. În ultima vreme, lucrătorii comerciali ori s-au lenevit, ori au primit ordine de la şefi să scoată la înaintare toată marfa proastă. Vă spun sincer, am căutat minute în şir nişte mere mai de doamne ajută, am răscolit practic lădiţele, dar am plecat acasă cu punga goală. Merele fie că erau din Polonia, Austria sau mai ştiu ce ţară europeană, arătau de parcă le-a lovit cineva cu bâta intenţionat. Doar dacă aveai porci de hrănit prin ogradă, puteai să accepţi aşa ceva. „Asta e bătaie de joc! Ăştia vând mere stricate la preţ de… bune, când ar trebui să le arunce. Ţăranii de la piaţă mai strecoară stricăciuni printre fructele bune ca să scape de ele, aici însă nici nu ai ce să alegi. La banane e la fel. Unele sunt verzi ca iarba, altele putrede. Preţul însă e de calitatea I” – îmi împărtăşesc convingerea câţiva oameni aproape revoltaţi de ce au găsit la hipermarket. Am renunţat aşadar la fructe şi m-am îndreptat către legume. Aici situaţia era radical schimbată. În lăzi erau roşii una şi una, de parcă ar fi fost clonate. Fără să ezit, am spus „pas” şi sunt convins că o să mă întrebaţi de ce. M-am mai păcălit cu ele. Am cumpărat acum două săptămâni câteva kilograme şi acum zac în frigider. Nu au niciun gust. În orice caz, nu mă grăbesc să le arunc; sunt curios să văd ce se întâmplă. De la tratamentele chimice nu au de gând să mucegăiască. Ar putea fi vândute ca proaspete şi peste o lună.
În pieţe, aceeaşi Mărie…
Ţăranii stropesc culturile cu chimicale mai ceva ca străinii
Problema e că şi la piaţă situaţia e tot anapoda. Credeţi că producătorii români sunt mai înclinaţi către culturile „bio”? Mai responsabili? Vă înşelaţi. Majoritatea folosesc chimicale la fel de puternice sau mai puternice decât străinii, forţează creşterea şi coacerea legumelor şi fructelor, iar rezultatul final e acelaşi: produse de proastă calitate. Mare minune când dai peste un ţăran cu marfă bună. De obicei aceştia nu au loc în pieţe din cauza samsarilor sau a chiriei. Dacă prin nu ştiu ce minune îl întâlneşti, ar fi bine să le ceri adresa şi numărul de telefon, iar pe viitori să te opreşti fix la poartă ca să te aprovizionezi. E singura variantă să faci cumpărături convenabil, direct de la producător. Concluzia nu poate fi decât aceea că e din ce în ce mai greu să te ţii de o alimentaţie sănătoasă, ca pe vremea bunicilor.
George OLTEANU
