# România are, raportat la numărul de locuitori, cei mai mulți pacienți infectați cu VHC din Europa și cea mai mare mortalitate prin ciroză hepatică de etiologie virală.
Organizația Mondială a Sănătății iniţiază o campanie care vizează eliminarea hepatitelor virale până în anul 2030. Din inițiativa Ministerului Sănătății și în România, în paralel cu programul național de combatere a hepatitelor, va demara în luna mai a.c. o acţiune largă de depistare a purtătorilor necunoscuți asimptomatici, infectați cu virusul hepatitic C. Din lunile iunie, iulie acțiunea de testare gratuită se va desfășura și în 25 de spitale județene, alături de cea din centrele universitare medicale.
Virusul hepatitei C este special, cu mare variabilitate antigenică (șase tipuri, cu numeroase subtipuri). De la descoperirea lui (în 1989), toate încercările elaborate în marile centre de hepatologie ale lumii, de a prepara un vaccin eficient, s-au dovedit nereușite. Activitatea medicilor s-a limitat la efectuarea tratamentului antiviral numai la pacienții eligibili pentru terapie, adică la cei cu oarecare gravitate a bolii. Ceva rezultate s-au obținut începând cu anul 2003, când “Gold Starul” terapiei au devenit interferonii pegylaţi, cu administrare injectabilă săptămânală și cu responsivitate de 38-40 % după un an de tratament. Marile speranțe au venit în anul 2014 când au intrat în scenă inhibitorii de preoteaze, care împiedică înmulțirea (replicarea) virusului C. Tratamentul este scump, și la noi a început în anul 2016, în cursul căruia au fost tratați 5000 de pacienți cu ciroze VHC compensate (gradul F4 de fibroză).
Entuziasmul inițial s-a mai domolit după acumularea datelor furnizate de terapia care a continuat în 2017 și 2018, ani în care au beneficiat și pacienții cu grade mai mici de fibroză hepatică: F3, F2 şi chiar F1. În țările civilizate ale lumii se tratează numai pacienții depistați suferinzi de hepatita C și nici acolo, până acum, nu au avut loc campanii largi de testare a populației, cu teste gratuite și rezultate rapide. Se știe că transmiterea infecției se face prin sânge și produse de sânge, că după infecție boala are o lungă perioadă asimptomatică, și că de regulă în ultimele trei decenii, se descoperă infecția VHC întâmplător, la testarea pentru alte suferințe, sau în stadii avansate de boală, cu grad de fibroză hepatică F3 şi F4 (ultimul obiectivând ciroza deja constituită).
Idealul acțiunii care se declanșează și la noi ar fi depistarea unui număr cât mai mare de pacienți aflați în stadii incipiente ale bolii: stadiile F0 și F1 de fibroză hepatică. Tratarea acestor pacienți (în majoritate fiind între vârstele de 18 şi 50 de ani), ar fi soldată cu un grad înalt de eliminare a infecției virale, cu reacții secundare mai ușor tolerate și procente neînsemnate de recădere a bolii și de evoluție către ciroză și cancer hepatic și cu evidentă scădere a mortalității prin hepatita C. Primele 50.000 de teste vor fi disponibile în următoarele trei luni, pentru persoanele asigurate, prin regim de spitalizare de o zi. Cu timpul, acțiunea de testare gratuită în sistem “screening” se va extinde și pentru hepatita cu virus B. Deși vaccinarea antivirală B a început la noi în anii 2000 – 2002, acțiunea n-a avut eficiența așteptată, în primul rând datorită campaniei generale păguboase antivaccinare. Paleta de vaccinați inițiali a fost modestă și nici la ei nu s-au efectuat rapelurile la o lună și șase luni, sistematic. Singura categorie de vaccinaţi sigură sunt nou-născuții, în maternități, dar și la ei au existat deficiențe din cauza lipsei repetate de vaccin, la nivel național. Proiectul de testare-screening pentru hepatita C este binevenit, însă eliminarea hepatitelor virale până în anul 2030 va fi greu de obținut, datorită mai multor cauze:
– gradul scăzut de complianţă (adresare) a pacienților la nivel național (“că așa-i românul”).
– incertitudinii eradicării absolute a infecției VHC, chiar la repetate viremii nedetectabile după terapia cu DAA – agenți antivirali direcți, datorită pragului de detecție de 5 u.i./ml pentru ARN-VHC. Pot fi viremii remanente sub acest prag, cu recăderi ale infecției după câțiva ani.
– existența infecției VHC+VHB, când , de regulă, este învingător virusul C. Pe el îl atacăm cu DAA și virusul B se retrage în genomul hepatocitelor, realizând “infecția ocultă”, cu reactivare oricând posibilă, mai des în situația scăderii supresiei exercitate de VHC atacat de terapia antivirală.
– extinderea probabilă a altor virusuri cu tropism hepatic – de exemplu VHE, care acum este endemic numai în India și America de Sud.
P. S. După moarte nimeni nu îmbătrânește; ea este un val oceanic, cu apă limpede, care duce în altă dimensiune.
