Încercăm să ţinem cont de „reţeta” pe care ne-a dat-o academicianul Gheorghe Păun: să fim mai optimişti. Suferim, ca mai tot românul, de o boală a pesimismului ce ne-a fost inoculată începând de la lucruri mărunte – să vină primăria, dom’le, să ne strângă zăpada sau gunoiul de la uşa blocului – şi până la problemele majore cu care ne confruntăm.
Drept urmare, anul ăsta ne-am propus să căutăm surse puternice de optimism, motive de încredere în noi înşine. Problema e că nu le găsim. Sau, mă rog, suntem „antrenaţi” să vedem doar partea negativă a lucrurilor, fiindcă, în „societatea deschisă” (adică vraişte) în care trăim, ideea inoculată în ultimele trei decenii e că răul vinde. Sau ne vinde! Răul, toxicul, ura, ranchiuna! Şi ce putem face dacă boala asta a noastră e atât de puternică. Păi, măcar haz de necaz…
Exemplu: la cimitirul „Sfântul Gheorghe” din Piteşti e plin de cerşetori la sfârşit de săptămână. În general, sunt „etnici” de-ai noştri, din popor, cărora nu le place munca… Chiar şi aşa, zilele trecute am vrut să-i dăm de pomană unei astfel de „creştine” care stătea cu mâna întinsă, dar – al naibii ghinion! – tocmai atunci i-a sunat telefonul mobil… Aşa că s-a apucat să vorbească: „Da! Nu mai stau mult p-aci. E lume puţină. Mă duc la blocuri…” Du-te, tanti!… Ce e de spus într-o astfel de situaţie? Să ne apuce furia? Să fim pesimişti? Ei, aş! Hai mai bine să ne gândim că sunt şi ei oameni, ca şi poliţiştii locali care ar trebui să le interzică accesul… Dar băieţii ăştia – porecliţi pe nedrept Garcea – au şi ei problemele lor sâmbăta şi duminica, n-au timp şi nici chef de misiuni la cimitir, chiar dacă au sediul la o sută de metri distanţă…
Alt exemplu: scriam recent că politicienii noştri nu s-au trezit încă după sărbătorile de iarnă, deşi 2019 este an electoral. De fapt, nouă ni se pare că ei dorm de ani buni. Fiindcă nu rămâne mai nimic de pe urma lor. Ca atare, cum procedăm? Privim, ca şi până acum, cu gravitate această situaţie? Nici vorbă! Ne luăm doza de optimism, gândindu-ne că ştim cu cine avem de-a face. Că ştim cât de mici sunt politicienii noştri faţă de înaintaşii lor. Anul trecut, tot dl. Gheorghe Păun scria că o comparaţie în acest sens e aproape o blasfemie („monumente versus… trecători”). Aşa că nu ne mai obosim să le spunem acestor „trecători” să facă autostrada Piteşti-Sibiu, drumul expres spre Craiova, centura ocolitoare de vest a municipiului reşedinţă de judeţ sau un nou pod peste râul Argeş. Îi lăsăm să doarmă. Sau îi ajutăm prin vot să se trezească…
Suntem, totuşi, încrezători că anul ăsta va fi gata măcar Piaţa Găvana. Ar fi ceva, nu? Un prim pas concret în al doilea Centenar…
