„Fără număr, fără număr!” – aşa strigă maneliştii când îşi numără bănetul oferit de petrecăreţi. Valabilă „lozinca” şi în cazul Guvernului. De ce? Iată câteva date elocvente: salariul minim pe economie a cunoscut majorări de 15 ori în ultimii zece ani, crescând de la 540 lei (anul 2008) la 2.080 lei (începând cu 1 ianuarie 2019), majorarea acestuia fiind realizată într-un ritm mult mai rapid decât creşterea salariului mediu pe economie!
Astfel, ponderea salariului minim în salariul mediu a crescut de la 27% (anul 2008) la 46% (finalul anului 2018), peste nivelul înregistrat în Ungaria (38%), Cehia (34%) sau Polonia (32%).
Practic, salariul minim pe economie a fost majorat forţat, mult peste capacitatea mediului de afaceri de a absorbi această presiune. Iar pentru mulţi, principala modalitate prin care companiile pot diminua contribuţiile sociale plătite pentru forţa de muncă angajată este munca la negru (angajarea fără carte de muncă) sau salariul la negru (înregistrarea pe cartea de muncă a unui salariu mai mic şi plata diferenţei „în plic”, deci nefiscalizat).
