Majoritatea medicilor care lucrează, la acest moment, în sistemul sanitar românesc poate confirma afirmația mea: consultăm azi sub o presiune psihică de neimaginat în urmă cu câteva decenii care s-a accentuat în perioada pandemiei.
Nu neapărat salariile cu mult mai mici decât în țări din Europa de Vest au fost motivul pentru care, între anii 2009-2015, aproximativ 14.000 de medici și 28.000 de asistenți medicali au părăsit România. Au plecat din cauza stresului cotidian din ce în ce mai greu de suportat, din cauza birocrației, a repetatelor avarii din sistemul informatic unic, a istovitoarelor nopți de gardă, mai ales în secțiile de terapie intensivă. A faptului că televiziunile au propagat la greu reaua informare și teorii ale conspirației, a protestelor în stradă împotriva vaccinării SARS-COV-2 și, nu în ultimul rând, a deteriorării relației medic-pacient ce s-au soldat cu agresivitate verbală sau chiar fizică împotriva corpului medical.
Puține sisteme sanitare din lume nu au fost sufocate de contagiozitatea virusului SARS-COV-2, soldată cu aproape două milioane de morți în lume!
La acel moment, singura soluție rezonabilă și salvatoare a fost vaccinarea. Dar era nevoie de implicarea pentru acest deziderat a politicienilor, indiferent de doctrine, a societății civile și a clerului. Fapt ce la noi nu s-a petrecut, iar lumea a fost îndemnată să-i deteste pe medici și să considere că pandemia este o invenție a unor minți diabolice, iar vaccinarea va avea, pe termen mediu și lung, numai efecte secundare teribile.
Pandemia s-a stins, a urmat un război mocnit între pacienți și corpul medical care, de multe ori, este jignit ca la ușa cortului și amenințat că va fi reclamat la presă, televiziuni, direcții sanitare și ministere.
… La consultații s-a prezentat o doamnă însoțită de soț, ambii aparent trecuți prin școli și nonconflictuali. Tenul doamnei era plin de leziuni purulente multiple precum au, uneori, adolescentele ce suferă de forme grave de acnee. Dar doamna are în jur de 40 de ani. Mi-a spus că nu a suferit de alte boli în antecenente. Încercând să depistez care ar putea fi cauza, am rugat-o să deschidă gura. Rar am văzut la pacienții din urban o asemenea catastrofă de dantură care se poate solda și cu afectarea tenului. I-am spus soțului, ce stătea pe un scaun, să vină să vadă de ce ar fi nevoie să meargă la un stomatolog pentru multiple extracții.
Reacția sa a fost incredibilă. M-a privit cu dușmănie, a cerut înapoi biletul de trimitere cu care venise soția și l-a rupt în bucățele, zicându-mi: „Halal meserie! Noi am cerut să ne tratați pielea, nu să ne căutați la dinții din gură!”. Mă întreb, la acest comportament ce tratament prescrie? Unul adecvat, nu?!
