Nu a fost suficientă perioada de tristă amintire cu pandemia Covid, în care şcolarii – şi mă refer în special la copiii de gimnaziu – au stat acasă şi s-au holbat în faţa unui ecran (în multe cazuri, unul mic, de telefon sau tabletă”), chipurile, ca să bifeze prezenţa la ore. Cursuri online pe care profesorii se străduiau să le ţină, chit că unii dascăli erau aproape la fel de neinstruiţi şi necunoscători, în privința predării virtuale.
A fost un fiasco, fiindcă şcoala online nu se putea implementa peste noapte, fiind nevoie de o anumită cultură a educaţiei, de multă cercetare şi investiţii pentru ca sistemul să dea rezultate. Şi nu dat! În schimb, a generat o „loterie” a şanselor. Cine a avut bani şi unde să îi plaseze pe cei mici, să facă lecţii particulare cu dascăli bine pregătiţi, a ieşit bine din criză. Sau cine a putut şi a fost capabil, s-a ocupat personal de ei. Ne referim la părinți, desigur. Iar alţii cresc în continuare copii privaţi de educaţie, care vor pica examenele rând pe rând şi vor rămâne doar cu şcoala… vieţii.
Câteodată, însă, şcoala vieţii te ajută în multe situaţii, inclusiv în cea de acum când, pe fondul nemulţumirilor de ordin financiar, angajaţii din învăţământ au intrat în grevă generală.
Ca părinte, prima reacţie este să îţi pui mai multe întrebări. Şi, la final, să iei o decizie. Cineva din familie trebuie să facă un sacrificiu. Cine se ocupă de cei mici? De obicei, soţul care are un job mai prost plătit sau care are un program flexibil, pentru a-i permite să facă mai multe lucruri, cum ar fi să stea alături de copii şi să facă lecţii și teste cu ei, să le dea de scris, citit şi socotit. Să-i scoată și la ora de sport, pentru că şi mişcarea este foarte importantă. Să le gătească mâncare sănătoasă, nu să-i îmbuibe de la fast-food ş.a.m.d.
Sunt multe altele de făcut într-o casă, iar dacă pui în balanţă toate aceste lucruri, ajungi la concluzia că ai un „serviciu” care ar putea fi plătit cu mii de euro! Jobul omului-orchestră sau, mai bine zis, al părintelui-orchestră, preocupat de cum se dezvoltă familia. Asta, dacă îţi pasă! Iar şcoala vieţii, pe mine m-a învăţat să pun pe primul loc familia! Greva profesorilor, războiul, pandemia – dacă e să ne întoarcem pe fir, în trecut – sunt provocări ale vieţii care te pot întări, nu slăbi!
Probabil că sunt destul de mulţi părinţi în aceeaşi situaţie. Copiii au nevoie de multă atenţie. Cunosc familii unde unul dintre soţi a renunţat la job ca să se ocupe de aceştia. Și cu toţii sunt mult mai câştigaţi din toate punctele de vedere. Imaginaţi-vă doar cât ar trebui să plătească pentru o persoană (sau mai multe) care să preia sarcinile casnice şi de educare a celor mici. Cred că asta putem învăţa din greve şi alte blocaje: să facem un sacrificiu mic pentru o „cauză” mult mai mare. Însăşi istoria a dovedit că sacrificiile au fost cele care au adus victorii răsunătoare, în mai toate domeniile. Cu condiţia să fie făcute oportun.
Foto descriptiv
