Cu economisirea banilor ne-am cam lămurit. Perspectivele nu sunt deloc optimiste pe măsură ce ne aliniem la practicile din alte state europene. Dacă înainte de criză dobânzile la depozite ajunseseră şi la 10%, acum se învârt în jurul a 1-2%. Nu este exclus ca la un moment dat să ajungem să plătim băncile ca să ne ţină banii. Prin urmare, singura soluţie este ca oamenii să-şi asume riscul unor investiţii (bancare sau de altă natură). Este evident însă că, până nu se va confrunta efectiv cu această situaţie, lumea va prefera lejeritatea depozitelor clasice.
Astăzi, una dintre greşelile frecvente ale cetăţenilor este să depună o sumă şi să uite de ea, trăind cu gândul că banii se înmulţesc. Ei nu ţin cont de faptul că băncile îşi rezervă dreptul de a modifica valoarea dobânzii (care tot scade), de comisioanele de administrare ş.a.m.d. Pe termen lung, vor descoperi că socoteala de acasă nu se potriveşte nicidecum cu cea din târg. Soluţia ar fi vizitele de informare periodice la bancă, iar când „oferta” nu mai rentează, oamenii ar trebui să se reorienteze.
Greşeli la credite
Şi în cazul creditelor se fac greşeli, iar aici durerea este şi mai mare. De câţiva ani încoace, se pot achiziţiona produse în rate folosind carduri de credit cu dobânzi atractive. Unii clienţi le folosesc însă şi pentru a retrage bani, iar în acest caz situaţia este radical schimbată. Nu doar că există un comision de retragere usturător, dar şi valoarea dobânzii în cazul în care suma nu este acoperită în termenul specificat în contract (de obicei, 30 până la 60 zile) poate ajunge la cote de „avarie”. Spre exemplu, compania Cetelem percepe la ATM-uri un comision de 2,2% din suma retrasă, plus 4,5 lei.
O altă greşeală asupra căreia atrag atenţia şi inspectorii OPC este semnarea contractului ca „primarul”, fără citirea cu atenţie a condiţiilor. Tocmai în aceste condiţii se regăsesc informaţiile de care oamenii au nevoie pentru a evita adevărate dezastre financiare. Este drept, au existat şi încă mai există clauze abuzive. Important este să eliminăm pe cât posibil factorii negativi din ecuaţie. Cât priveşte clauzele abuzive, ele pot fi demontate, însă de obicei după ani de luptă înverşunată la tribunale.
În fine, este la modă acum ca băncile şi IFN-urile să le ofere potenţialilor clienţi simulatoare „online” pentru credite şi economii. Acestea nu trebuie privite ca instrumente precise şi luate ca atare, căci fiecare contract va fi în cele din urmă individualizat de la client la client.
George OLTEANU
