Denumesc „grajdurile lui Augias” cătunele de rudari ce fac parte din unele comune ale judeţului Argeş. Există cătunul Valea Lespezilor în comuna Hârtieşti, cătunul Valea Mâzgăni în comuna Vultureşti, cătunul Valea Mânăstirii în comuna Ţiţeşti, cătunul Gămăceşti în comuna Berevoeşti etc. Iar în legătură cu unul dintre aceste cătune s-a întâmplat un eveniment social cu un impact deosebit pentru lumea civilizată. Este vorba de rudarii din cătunul Gămăceşti al comunei Berevoeşti. Acest eveniment a demonstrat că timpului nostru încă nu-i lipsesc surprinderea şi naivitatea uimirii. Iar eu credeam că nu e nimic pe lumea asta care să ne mai surprindă. Mai ales că eu însumi am scris mai multe articole despre ce se întâmplă în satele noastre, inclusiv din perspectiva barbariei din Gămăceşti. A se vedea articolele „Valea Plângerii”, „Invazia barbarilor”, „Politica locală”, „Primarul et. comp” etc. Spuneam în aceste articole că zonele sărăciei comunale sunt un fel de grajduri ale lui Augias. De aceea, pentru a face curăţenie în ele, ne trebuie un Hercule, nu nişte primari corupţi. Cum poate explica cineva că fiul fostului primar Proca de la Berevoeşti a ajuns la rândul său primar sau cumnata lui Liviu Poşircă a ajuns, la fel, primar, după ce acest Poşircă nu a mai putut candida, fiind găsit incompatibil de ANI? Cum ne putem explica faptul că pe aceşti primari nu-i mai poate da jos nimeni, dacă nu avem în vedere că enclavele formate din rudari, sărace şi mizere, constituie adevărate detaşamente electorale pentru ei?
Recent, am mers în cătunul Valea Lespezilor din comuna Hârtieşti. Acest cătun este o adevărată enclavă a sărăciei şi mizeriei. Foarte mulţi oameni trăiesc în încăperi mici; bunici trăind laolaltă cu părinţi, neveste, fecioare, copii, nepoţi, rude mai apropiate, rude mai îndepărtate. Spaţiile acestea de locuire sunt pline de mizerie; gunoaiele se ridică pe pereţi până la ferestre, care şi acestea sunt murdare şi cu geamurile sparte. Pe timp de iarnă, ochiurile sparte se acoperă cu ţoale uzate. Este aici o mişcare continuă. Se pleacă şi se vine cu tot felul de microbuze, de-a valma, adulţi, tineri şi minori. Printre câteva scânduri am văzut, lipit pe o uşă, posterul ce-l reprezenta pe candidatul la primărie. Este chipul primarului pesedist care are la activ vreo trei sau patru mandate. Mă uit mai bine şi observ că posterele respective erau risipite peste tot, pe garduri, pe porţi, pe uşi, pe pereţii caselor. M-am uitat şi după posterele cu candidaţii opoziţiei. Acestea lipseau cu desăvârşire. Întreb un rudar bătrân despre lipsa opoziţiei politice în cătunul lui, dar acesta îmi spune că „Tătucul nostru este primarul Andrei, nimeni altcineva”. După ce am mai făcut câţiva paşi în interiorul cătunului Valea Lespezilor, m-am uitat spre pădurea din faţă, care, de fapt, aproape a dispărut.
Prin urmare, pot spune că exploatarea rudarilor din Berevoeşti este doar vârful unui aisberg consolidat pe o afacere care subminează România: jefuirea pădurilor. Rudarii mai cu tupeu din aceste cătune au şi dezvoltă relaţii cu autorităţile locale – şi nu numai – în ceea ce priveşte jefuirea pădurilor, furtul de energie electrică etc.
Autorităţile locale ale satului, dar şi cele de la judeţ semnează nişte poliţe pe care nici copiii noştri nu vor fi în stare să le plătească. Aceste autorităţi sunt în cârdăşie cu cei care taie şi distrug tot ce este util pentru viaţă. Se poartă de parcă ei ar fi ultima generaţie. Şi astfel, zi de zi, se pierde din frumuseţea codrilor carpatini. În acest moment, în Argeş, funcţionează mult prea multe ocoale silvice private. Privatizarea pădurilor este un dezastru ecologic. Pădurile sunt exploatate după bunul plac al patronilor. Aceşti patroni folosesc mai ales rudari la tăierea pădurilor. Unii dintre ei sunt minori. Aş vrea să ne reamintim despre accidentul petrecut acum un an, în urma căruia a murit un astfel de patron, fiind lovit de un copac aflat în cădere. Bietul om, pe nume Safta Cornel, era un mic patron de pădure, care nu avea puterea celor mai puternici din zonă, motiv pentru care muncea şi el cot la cot cu cei doi sau trei rudari angajaţi. Cine oare i-a dat cotă de pădure lui Safta, având în vedre că nu avea tot ce este necesar unei firme serioase? Nu cumva i-a dat-o în schimbul unor bani? Mai mult, a cercetat cineva moartea acestui om? Nimeni! În presă s-a scris că Safta a murit în timpul cât s-a aflat la tăierea unor lemne pentru foc. Cine a spus presei o asemenea minciună?
Prin urmare, dacă mergi prin comunele argeşene şi vrei să prinzi în aparatul de fotografiat câteva imagini ale peisajului rămas în urma tăierilor forestiere, vei avea în faţă imaginile urâţite de sărăcia lăsată în urmă de dinţii drujbelor. Aş vrea să amintesc aici în treacăt încă o problemă (pentru că voi scrie un editorial pe această temă), anume despre modul cum s-au făcut la sate retrocedările de pământ foştilor proprietari. De fapt, acest mod se reduce la bani. Cine a avut bani s-a înfruptat din pământul celor care astăzi nu mai sunt şi ai căror urmaşi au fost ignoraţi de către secretarii unora dintre primăriilor comunale. Dacă procurorii DNA ar descinde la aceste primării, am avea surprize poate egale cu sclavagismul de la Berevoeşti şi abia atunci ne vom întreba cum a fost posibil.
Gheorghe SAVU
6 Comentarii
ILIE
Sclavia se regăseşte sub diferite forme în toate instituţiile din Judeţul Argeş.
Spre surprinderea unora, sclavi au ajuns şi şefii.
De curând a izbucnit scandalul cu Generalul Pahonţu din comuna Lereşti, (cunoscută în multe publicaţii pentru diverse abuzuri săvârşite de autorităţii).
Colonelul Soare recunoaşte că a minţit procurorii despre fuga generalului lereştean (de la locul crimei) de frica acestuia. Acest Soare a început să spună adevărul doar în momentul când a văzut că intră la apă. Din punctul meu de vedere acest colonel Soare nu a fost decât un sclav al sistemului, care pentru a- i fii lui bine a pupat în fund superiorii muşamalizând o crimă.
Este o diferenţă de la cer la pământ între sclavul colonel Soare căruia i- a plăcut să fie slugă (şi încă pe bani frumoşi) şi sclavul de rând care nu a avut soluţie fiind ameninţat şi bătut.
Lereştiul este cunoscut, (ca de altfel şi Berevoieştiul) pentru popa- profesor de religie şi director (3 în unul) în acelaşi timp , plătit regeşte pentru munca neefectuată cu bani de la Buget atât de la educaţie, biserică cât şi din fondul pentru turnători acoperiţi.
Şi ne mai văităm că nu se ajung banii.
Vorba ceea cine munceşte nu are, cine nu munceşte primeşte …
Dora
Sunt multe probleme aratate aici.Oare exista cineva care sa le rezolve?
Dora
Domnule Savu, dumneavoastra scrieti in continuare , pentru ca scrieti bine despre astfel de probleme.
MARIA
Că bine ziceţi..
Borfaşii- şefi de prin instituţii, după ce că trag chiulul de dimineaţa până seara, îşi insultă mai ales subordonaţii care se rup de muncă spunându- le că nu muncesc de ajuns, că sunt proşti, etc.
Sistemul de educaţie nu a fost ocolit nici el de acest sclavagism.
Practic, constatăm că pe măsură ce înaintăm pe scara ierarhică, avem de a face cu creşterea incompetenţei, a pupincurismului, scăderea „nivelului” caraterului, etc.
Drept urmare nu trebuie să ne mai mirăm de rezultatele reale din teritoriu gen Berevoieşti.
Cât despre loaza de popă- profesor de religie de la Lereşti, nu mai are sens să comentăm, cazul fiind arhicunoscut.
VICTOR VIOREL
Asa e! Avem nevoie de Hercule
PĂTRU
Politicul a distrus România.
Tentaculele caracatiţei mafieote a pătruns în toate domeniile.
Judeţul Argeş este un judeţ fruntaş în acest domeniu.
Avem densitatea cea mai mare de corupţi pe metru pătrat.
Neoficial, în Argeş sunt specializaţi în ale corupţiei şefii de instituţii (şi nu numai ei) din întreaga ţară. Adevărul este că au ce învăţa de la noi.
Dacă s- ar achita la bugetul judeţului câte 10 lei de fiecare şef de instituţie corupt specializat la noi, probabil că judeţul Argeş ar fi pe primul loc la venitul per mia de locuitori.
Oricum trebuie să fim mândrii de performanţele realizate.
Este adevărat că în acelaşi timp suntem Judeţul care a dat naştere celor mai mulţi corupţi şi criminali indivizii din ţară, putem începe cu Nicolescu şi să terminăm cu Pahonţu.