În Joia Mare din Săptămâna Patimilor, la emisiunea „Subiect de presă” de la Antena 1 Piteşti, realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, s-a vorbit despre „Golgota şi Învierea din noi”, invitatul din platou fiind preotul Lucian Grigore de la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Piteşti. Iată câteva dintre ideile conturate la masa dezbaterii.
Răstignirea lui Hristos
Omul îşi trăieşte viaţa pe pământ între două dangăte de clopot: între timpul istoric şi veşnicie, între Naştere şi Înviere. Hristos, pe Cruce, a atins infinitul durerii omeneşti. Mântuirea fiecăruia dintre noi constă în însuşirea prin har, credinţă şi fapte bune a ceea ce Hristos însuşi a făcut pentru noi toţi prin învăţături, Patimi, Jertfa Crucii şi Învierea din morţi. Învierea izvorăşte din jertfă, jertfa izvorăşte din ascultare, iar ascultarea din iubire.
Răul n-are nicio şansă în faţa binelui. Răul şi-a făcut loc în Creaţia lui Dumnezeu. Diavolul a venit, l-a ispitit pe om. Omul a decăzut. Şi după greşeală, după neascultare, după neîncrederea manifestată faţă de Dumnezeu, a intrat în om boldul morţii. Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul Său ca s-o izbăvească şi s-o scoată din întunericul păcatului. Recuperarea omului nu se putea face decât prin jertfa Mântuitorului pe cruce. Răstignirea lui Iisus Hristos a început cu Naşterea sa, cu intrarea Lui în această lume.
Paradigma crucii
Hristos ne-a lăsat fiecăruia dintre noi o cruce ca să răstignim pe ea patimile şi păcatele noastre. Văzându-l pe Domnul Iisus Hristos pe cruce, conştientizăm că este acolo doar din pricina noastră.
Hristos pătimeşte în foarte mulţi dintre noi, creştini şi necreştini. În fiecare zi, un om de lângă noi este schingiuit, trădat, omorât… Toată suferinţa umană este suferinţa lui Hristos. Pentru că suntem ai lui Hristos şi El suferă, rabdă şi se răstigneşte în suferinţa, durerea, umilinţa şi moartea oricărui discipol al Său. Dar, mai presus de toate, aduce cu Sine lumina Învierii, lumina speranţei. Cei care pătimesc în numele adevărului şi sunt prigoniţi în nedreptate sunt împreună cu Hristos răstigniţi pe cruce.
Paradigma crucii este una pe care fiecare dintre noi ne-o asumăm aşa cum găsim scris în Scriptură: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Numai asumându-ne liber suferinţa putem învinge răul lumii acesteia. Mântuirea este starea de izbăvire şi starea de unire cu Hristos.
Dumnezeu destinează
Dumnezeu nu predestinează, ci destinează, îi oferă omului un rost, o destinaţie. Şi destinaţia noastră este să ajungem la suprema noastră variantă. Ne întâlnim mai întâi cu prototipul nostru existenţial, cu raţiunea aceea pe care Dumnezeu a gândit-o din veci cu privire la noi înşine. Indiciile pentru a ajunge la modelul acela pe care Dumnezeu l-a gândit cu privire la noi sunt capabilităţile şi virtuţile pe care le descoperim în noi. Din întâmplările vieţii şi din relaţia cu ceilalţi înţelegem ce rost avem pe lume.
Mântuitorul are o parabolă interesantă despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Amândoi au murit. Primul a ajuns în iad şi al doilea în sânul lui Avraam.
Hristos ne învaţă să trecem împreună cu el limita dintre viaţă şi moarte.
Trecerea lui Iisus Hristos prin moarte reprezintă un mister pe care teologia încă îl mai studiază. Fiul lui Dumnezeu este izvorul vieţii. Nicidecum nu a murit. Orice înfrângere a noastră, prin puterea lui Hristos Invincibilul, se transformă în biruinţă
Mirela NEAGOE