Sunt unul dintre românii neînregimentaţi politic, întregi la cap şi cu picioarele pe pământ care, încă de pe vremea lui Caragiale, fac haz de necaz când văd cât de ciudată şi sucită este ţărişoara în care le-a fost dat să se nască, să trăiască şi să plece la loc cu verdeaţă fără ca ea să se schimbe. Românii uită repede, nu învaţă nimic din ce au pătimit în istoria lor şi repetă la nesfârşit greşelile trecutului.
Nu ştim clar cine suntem. Apoi revin dintr-o ceaţă deasă în care istoricii n-au făcut lumină spre a nu-i supăra pe vremelnicii conducători. Să ne amintim de o frază a lui Petre Ţuţea: „Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a fi român”.
Datorăm neîmplinirile noastre, învârtirea în jurul cozii precum fac animalele domestice înţepate de streche şi vrajba mocnită dintre români moştenirii noastre genetice, care este una foarte complicată. Determinarea ADN-ului nostru ar fi fost edificatoare, dar cu vreun deceniu în urmă s-a intenţionat, apoi a fost interzisă prelevarea unor fragmente osoase care ar fi precizat ADN-ul primilor domnitori. Comunitatea internaţională ne-ar fi privit la fel, indiferent că s-ar fi dovedit că ne tragem din romani, daci, cumani sau slavi.
La acest moment, ţara este în degrindoladă şi parcă ne place să ne scăldăm într-o mocirlă morală. Personal, eu am obosit să mai fiu un devorator de presă precum în ultimele trei decenii. Presa românească este exagerat de partizană, indiferent că-i vorba de cea scrisă sau de cea audiovizuală.
Sunt foarte bine informat, dar ca gen, tocmai spre a face haz de necaz, prefer pamfletul, iar dintre autori pe Mircea Dinescu, Mihai Radu de la „Caţavencii”, Radu Banciu, Ioan Răzvan Boanchiş sau Dragoş Pătraru.
„Starea Naţiei”, emisiunea realizată de ultimul, începe cu un cântecel: „S-avem pardon/ Am avut şi ghinion/ Ereditar/ S-avem o gaură în buzunar”.
Cred că la final mai potrivit ar fi: „S-avem un ADN deficitar”. Deficit în dauna unui exces de ură, invidie, patimi, lăcomie bolnăvicioasă, sete de putere, vocaţie de a distruge orice aparţine altuia, prost-gust şi dorinţă obsedantă de BMW-X6. Cu un secol în urmă era la fel. A spus-o memorabil politicianul Petre Carp: „România nu duce lipsă de inteligenţe, ci de caractere!” Iar lipsa asta ţine tot de ADN.
