Vine un nou sfârşit de săptămână. Unde îşi petrec oamenii zilele de repaus? Poate la munte, poate la mare, ba poate şi peste hotare. Dar oare, în Argeş avem ce vedea? Da. Nu o să vă spunem acum despre frumoasele mănăstiri, despre peisajele superbe sau despre alte obiective antopice sau naturale. O să vă spunem că…
… nu puteţi merge la Moliviş. Nu la schi, desigur, dar nici pentru alte activităţi de vară, cum era prevăzut de autorităţi. Pur şi simplu proiectul staţiunii este în moarte clinică, iar „doctorul” DNA şi „asistenţii” de la alte Parchete controlează modul în care s-a tăiat pădurea şi s-a cheltuit banul public;
… nu o să vă puteţi bucura aşa cum trebuie de Transfăgărăşan şi de barajul Vidraru din mai multe motive: aglomeraţie, drum cu găuri brăzdat de camioane cu lemne, mizerii pe luciul apei, dar mai ales pericolul de a da nas în nas cu urşii sau cu viperele care s-au înmulţit peste măsură; şi la cetatea Poenari se urcă acum cu teamă din acelaşi motiv;
… nu vă puteţi plimba prin păduri: veţi întâlni multe defrişări ilegale, drumuri forestiere jalnice şi, din nou, ursul este un pericol;
… nu o să puteţi admira cetatea Oratea de la Dâmbovicioara, pentru că nu aveţi ce: sunt doar ziduri care se degradează de la o zi la alta, fără ca proiectul de reabilitare să fie pus în operă;
… turismul religios este o opţiune, dar drumurile proaste dau bătăi de cap oricui;
… lipsesc evenimentele culturale majore care să reprezinte puncte de interes şi atracţie pentru turişti;
… multe case de patrimoniu (palatul Perticari la Izvoru, casa Rebreanu la Ştefăneşti) sunt în ruină;
… nu veţi putea face un grătar în aer liber în linişte decât la poalele cetăţii Poenari (unde este, însă, mizerie) şi la Mioveni; în rest, nu există zone amenajate de picnic în judeţ.
Şi atunci, zice turistul, vorba poeziei cu broasca la măritiş: la ce naiba să mă-ncurc?
Claudiu DIŢA
Un Comentariu
Puiu
„La sfârşit de săptămână, ne uităm cu jind la lună…” Foarte tare! Tinereţea îşi spune cuvântul. Îmi place stilul pe care l-aţi abordat în acest articol. Simt o relaxare. Nu mai apare o încordare nefirească pentru un jurnalist tânăr. Nu vă mai autocenzuraţi, cu pieptul în faţă daţi drumul cuvintelor, pentru că aveţi destule. În ultimele zile am văzut alt jurnalist , unul care a umblat la mentalitate, mai curajos şi chiar mai bătăios. Păi dacă nu acum, atunci când? Succes!