Se împlinesc șapte luni de la declararea stării de urgență în România, o perioadă suficientă pentru a înțelege care sunt nevoile pacienților și cum ar trebui instituțiile statului să satisfacă într-o cât mai mare măsură aceste nevoi. Pe 15 martie, odată cu declararea stării de urgență, a avut loc practic blocarea accesului pacienților non–Covid la spitale, închiderea temporară a celor mai multe cabinete din ambulatoriile de specialitate și transferarea îngrijirilor asigurate până atunci de către spitale și policlinci către medicii de familie. La această concluzie a ajuns Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF).

Șapte luni de bâlbâială

În toate aceste șapte luni, medicii de familie au preluat sarcini diverse, unele cu caracter de noutate pentru specialitatea în sine. Vorbim despre: triajul epidemiologic pentru cazurile suspecte de infecție cu SARS-CoV-2 * monitorizarea pacienților pozitivi izolați la domiciliu și a contacților direcți (de multe ori uitați de autorități) * implicarea în demersuri pur birocratice necesare populaţiei, dar care nu sunt specifice practicii medicului de familie (legătura cu angajatori, şcoală, autorităţi) * implementarea unor prevederi legislative care se modificau într-un ritm năucitor și care erau neconcordante unele cu altele (de exemplu, eliberarea concediilor medicale), creând multe neajunsuri * rezolvarea urgențelor care nu aveau acces la servicii specializate * îngrijirea pacienților cu afecțiuni cronice (chiar și în cazul bolnavilor care în perioada anterioară stării de urgență erau monitorizați exclusiv în mediul spitalicesc) * vaccinarea copiilor și adulților (fiecare medic de familie ridicând personal vaccinurile de la Direcția de Sănătate Publică, aflată uneori la zeci de kilometri distanță de cabinetul sau domiciliul său) * achiziţionarea tipizatelor necesare funcționării cabinetului (de la CAS și de la DSP), deși pandemia necesită o comunicare prin formulare exclusiv online * asigurarea suportului informaţional, medical și emoțional pentru pacienți * elaborarea de circuite şi implementarea strict prin eforturi proprii a măsurilor destinate prevenirii infectării cu SARS-CoV-2 a personalului și a pacienților (în condițiile în care autoritățile au neglijat cu desăvârșire acest aspect) * aplicarea responsabilă şi sigură din punct de vedere epidemiologic a unor decizii nejustificate ale decidenților (reintroducerea cardului de sănătate de la 01.10.2020 în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate, obligativitatea eliberării avizelor epidemiologice și adeverințelor de sport pentru toți cei care frecventează vreo formă de învățământ, chiar și pentru cei care desfășoară cursuri online) * semnalarea continuă a nefuncționalităților sistemului sanitar şi transmiterea lor către autorităţi, deși, din păcate, nu s-a ținut cont de atenţionările practicienilor.

Îngrijorare

„După șapte luni de pandemie s-ar părea că lucrurile evoluează cât se poate de îngrijorător în ceea ce privește controlul răspândirii infecției cu SARS-CoV-2. Este momentul ca autoritățile să înțeleagă că gestionarea pandemiei nu se poate face doar pe hârtie și la televizor, fără să se țină cont de opiniile celor care sunt zilnic în contact cu pacientul. Este anormal ca autoritățile să profite în mod repetat de capacitatea de tampon a medicilor de familie, categorie pe care cu îndârjire au uitat să o menţioneze în comunicările lor. Solicităm ferm autorităților să inițieze de urgență consultări cu SNMF pentru gestionarea corectă şi eficientă a actualei situații. Lipsa acestor consultări este una dintre cauzele  situației epidemiologice actuale”, este strigătul Biroului Executiv al SNMF, mesajul fiind postat pe site-ul dedicat

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio