A colindat mări şi ţări. S-a scăldat în apa Mediteranei şi a îndurat frigul nordului continental. A cunoscut oameni şi locuri. A desluşit tainele animelelor, chiar ale fiarelor sălbatice alături de care străbătea drumurile în caravana circului. E povestea inedită a Georgianei Ticu. La prima vedere, o tânără simplă din Domneşti. Dar cu o personalitate şi originalitate cum rar pot fi întâlnite. Visa să îşi croiască o viaţă frumoasă, să fie mireasă, să îşi crească în tihnă pruncii dăruiţi de Dumnezeu. Dar… planurile de viitor ale fermecătoarei fete s-au curmat brusc. Proiectul ei era pus sub un mare semn de întrebare. Au început probleme de sănătate, iar verdictul medicilor a fost necruţător. O boală cumplită i-a cuprins trupu-i firav. Şocul nu a dărâmat-o. A găsit resuresele necesare să spună un „Nu!” hotărât sfârşitului prezis de medici. „Vreau să trăiesc!” scrâşneşte din dinţi şi îşi încleştează pumnul ca în faţa unei mari bătălii. Iar lupta e de fiecare zi, de fiecare noapte şi fiecare clipă.
În timpul petrecut prin spitalul din Curtea de Argeş şi Ştefăneşti, Georgiana nu a stat degeaba. Ea preţuieşte fiecare ceas. Şi stările trăite le-a transpus pe hârtie sub formă de versuri. Zeci de poezii încredinţate prietenilor care au rămas impresionaţi de talentul ei. Liliana Rada, asistentă medicală la unitatea spitalicească din Cetatea Basarabilor şi poetă la rândul ei, a fost uimită de talentul fetei. A mers cu poeziile la o editură, şi pe cheltuiala proprie, a publicat un volum intitulat „Zbor de fluture”.
În carte se răgăseşte un text şi o poezie pe care i-a dedicat-o Mihaela Olteanu, cea mai bună prietenă a Georgianei. Tot demersul a fost ţinut secret iar în data de 1 martie, tânara avea să primească „mărţişorul” la care nici nu visa: cartea cu versurile ei!
Lacrimile provocate de durerea inimaginabilă pe care o simte în permanenţă răscolindu-i trupul s-au transformat în lacrimi de bucurie. Privindu-şi opera, fetei i-a revenit zâmbetul pe chip. Ceea ce părea de neimaginat pentru ea, s-a întâmplat. Deşi imobilizată la pat, a început să viseze din nou. La ziua în care va merge fără ajutorul nimănui, pe propriile-i picioare, într-o sală mare, cu lume şi flori multe, în care să-şi lanseze oficial cartea. Poate în această primăvară, la vremea pomilor înfloriţi. Ar fi, pentru Georgiana, asemeni unui zbor de fluture…
Eduard TOMAZIU
