Am fost să mă tund zilele trecute, iar un frizer m-a întrebat dacă am cunoştinţă despre vreun caz concret de Covid-19. I-am zis că da. Îi puteam enumera câteva zeci de argeşeni care au trecut prin boală, dar m-am limitat la unul singur, la un amic, aflat încă la refacere în spital, după o lungă suferinţă. „Aaa, deci există” – mi-a replicat frizerul, dar în tonul său nu era deloc surprindere, ci, mai degrabă, teamă, neîncredere, dar şi revoltă. Multă revoltă. 

„Dom’le, eu nu mai cred nimic! – a continuat el. Mă întreabă şi fii-mea, acasă, dar nu ştiu ce să-i spun. Nu vedeţi ce ne fac ăştia?! Ne omoară! Acum, trebuie să purtăm măştile peste tot! O să ne ia capul foc!” Cum să-i vorbesc unui astfel de om despre Covid, când el mă întreabă dacă am întâlnit vreun caz până acum?! Vasăzică, judeţul nostru se află în pragul unui colaps medical, în spitale nu mai sunt locuri pentru cazurile simptomatice şi grave, unitatea suport suplimentară deschisă săptămâna trecută la Leordeni s-a umplut de „pozitivi” în două-trei zile, la „Judeţean” a fost adusă cu tirul o unitate de terapie intensivă mobilă, fiindcă secţia ATI propriu-zisă nu mai face faţă, iar omul care mă tunde nu crede că există Covid! Şi nu e singurul! 

Pe internet – am mai spus-o – suntem ironizaţi şi uneori înjuraţi ca la uşa cortului când scriem despre infectările cu noul coronavirus. Noi, gazetarii, am devenit inamicii publici numărul unu pentru un mare segment al populaţiei. Iar zilele trecute, în opinia cuiva care îşi permite orice pe Facebook – fiindcă nu-i face nimeni nimic! – noi am devenit „satanişti, globalişti, criminali”. E dramatic ce se întâmplă!

Uneori ne întrebăm ce mai căutăm aici, la ziar, din moment ce avem parte de astfel de reacţii după tot efortul pe care-l facem pentru a îndrepta măcar puţin lucrurile. Ne trece, însă, repede. Până la urmă, indiferent cum suntem văzuţi, satanişti, globalişti ori criminali, vom continua să le spunem tuturor că, până la apariţia unui vaccin, nu ne putem feri de contaminare decât purtând mască şi spălându-ne pe mâini. Da, ştim, iar am turnat gaz pe foc, iar s-au aprins unii peste măsură. Dar, credeţi-ne, Covid, boala acestui început de secol, provocată de un virus care, se pare, a suferit deja foarte multe mutaţii, deci s-a întărit, afectează acum grav şi persoane cu vârste sub 40 de ani. 

Şi mai e ceva: ne ferim să vorbim aici despre politică. Nu ne interesează jocurile anumitor personaje – de regulă aceleaşi! – care se folosesc de această criză sanitară pentru a-şi spori capitalul electoral. Acum importantă e lupta comună împotriva Covid-19. Este şi motivul pentru care vom aplauda orice iniţiativă care se adresează oamenilor, ajutorării lor în mod practic sau măcar cu o vorbă bună, în perioada  pandemiei. Cum este, de pildă, serviciul social „Telefonul vârstnicului”, promovat de Fundaţia Regală Margareta a României, în fapt o linie telefonică naţională gratuită şi confidenţială, un suport emoţional deosebit de important în aceste vremuri. 

P.S. E bine să ştiţi că, dacă v-aţi îmbolnăvit de Covid şi este necesară spitalizarea, am ajuns în situaţia în care repartizarea se face şi on-line. Puteţi fi repartizaţi acolo unde este un loc liber. De la Piteşti la Bihor, dacă acolo e loc.

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio