Atenţie! Muşcă! Latră şi muşcă! Câinii de pază ai democraţiei! A patra putere în stat! Independenţi! Liberi! De capul lor! Nu răspund decât faţă de propria conştiinţă! Şi muşcă! Şi latră! Puterea tot încearcă să le pună pumnul în gură! Botniţă. Nu a reuşit până acum…

Cea mai liberă profesie. Şi libertină. Firea. Ispitele. Nu lipsesc cei care se lasă momiţi. Cei care să fie speriaţi. Acceptă lesa. Lanţul. Dresajul. Se gudură la picioarele stăpânului. Pe cine sunt asmuţiţi pe ăla sar. Şi muşcă adânc. De-l fac neom din om… Şi mai sunt dulăii liberi şi independenţi cu iniţiative particulare. Speculează. Şantajează. Muşcă. Îşi înfig colţii şi ghearele. Dar să nu exagerăm! Să nu uniformizăm! Nu sunt toţi ziariştii o apă şi un pământ! Să lăsăm deoparte avortonii! Stârpiturile… Naturile deviate…

Prin natura şi condiţia lui, gazetarul e un om curat. În slujba comunităţii. Cu mâinile lui spală mizeriile lumii. Cu efortul fără pauză, cu timpul cheltuit fără măsură, dar nu fără riscuri, veghează şi dezvăluie. Mai prezenţi decât oamenii din sisteme, uneori ajung chiar mai devreme şi mai cu folos acolo unde e nevoie. Înaintea poliţiştilor, procurorilor, justiţiarilor. Şi ca personajul dintr-o poveste, luminează calea ieşirii din mlaştini cu făclia inimilor. Îşi merită pe deplin şi supranumele de formatori de opinie.

Dar tot având de-a face cu oamenii de afaceri şi politicieni, mulţi ziarişti se trezesc în vârtejul alegerilor. Iată-l pe piteşteanul nostru, dintr-o mahala a oraşului, de la Turceşti, candidat la Primăria Generală a Capitalei. Robert Turcescu, cu state vechi de ziarist, întemeietor de televiziuni, vedetă pe ecrane, agent sub acoperire, după propria-i mărturisire, colonel în rezervă fără şcoală militară, avansat în grad pentru merite excepţionale, în lesa fostului preşedinte al ţării, forţează mâna lui Traian Băsescu, sau se lasă momit de acesta. Eşecul a fost dezastruos…
Sorin Roşca Stănescu, alt gazetar cu cântec, nu candidează la Primărie. Poate se păstrează pentru parlamentare. Locul nu-i este străin… Dar pe ecranul televizorului, în emisiunile cele mai ascultate, face tot ce poate să orienteze electoratul. Acuză. Dă cu barda. El, curatul. Prea purificatul. Care, sub evidenţa dosarului, şi-a mărturisit public calitatea de colaborator al fostei Securităţi. Şi a părăsit redacţia ziarului „România Liberă” ca un dulău, cu coada între picioare. Dar nu înainte de a-şi păcăli colegii cu cât mai multe salarii drept contribuţii pentru o fantomatică societate pe acţiuni. Cu banii strânşi, poate şi ajutat, a intrat în afaceri… Una dintre cele mai somptuoase vile de la Snagov, se pare şi o insulă în apele lacului… Aruncat după gratii, iese din puşcărie nevindecat…
Dar nu e o regulă nici pentru gazetarii cinstiţi să rămână veşnic în tipare. Ca oricărui cetăţean, trebuie să li se acorde încredere în toate.

Chiar dacă o doamnă a presei râvneşte la postul de primar… Lider în PSD, în graţiile conducerii. Iat-o pe mâinile alegătorilor, care se leapădă de Turcescu, de Predoiu şi de alţi aspiranţi. Şi au votat-o pe ea, la un scor zdrobitor. Şi soarta a fost nemiloasă pentru o altă jurnalistă, tot de televiziune. Fără altă vină dovedită decât un sărut furat în parcare…

La Piteşti, la data aceasta, ziariştii s-au ferit să candideze la Primărie. Ba chiar au căutat să-şi ţină părerile personale în buzunare. Candidaţii nu prea au fost luaţi în tărbacă de ziariştii serioşi şi de publicaţiile respectabile. Dar vin alegerile parlamentare. Mai târziu şi cele europene. N-ar fi de mirare să scape şi câte un gazetar în rândul aleşilor şi reprezentanţilor. Ce, n-au mai fost? Un Adrian Păunescu, un Corneliu Vadim Tudor, că nici ziariştii nu sunt plini de bube. Nu au râie. În alte părţi ale lumii au ajuns chiar preşedinţi de ţară…

Prof. Marin IONIŢĂ

Distribuie pe Facebook

George Olteanu

See Full Bio