A fost o campanie ciudată. Printre candidaţi şi declaraţiile lor ba belicoase, ba emfatice, ba manipulatorii s-au interferat şi „dosarele”. Amintite sau chiar arătate de procurori, de preşedintele Iohannis, dosarele fac parte, în ultima vreme, din CV-urile multor protagonişti de pe scena politică.
Campania a scindat şi mai mult societatea românească. De aceea, apelurile la unitate ale lui Dragnea sunt binevenite. Nu mai trebuie demonstrat un fapt evident: raţiunea de a fi a unui partid este să cucerească puterea. Problema – dacă se mai poate discuta despre o minimă morală în politică – este prin ce mijloace vrei să ajungi acolo.
Rezultatele alegerilor sunt, orice s-ar spune, un blam la adresa guvernului tehnocrat. Dacă ne aducem bine aminte, acesta a venit la putere după tragedia de la „Colectiv” şi mişcările de stradă (al căror motor a fost, ulterior, bine descifrat…). Atunci, în acel climat de respingere severă a clasei politice, niciun partid nu şi-a asumat răspunderea de a guverna. Pe fondul acestei laşităţi (se poate numi şi mai dulce – „non-combat”), preşedintele a avut „guvernul meu”.
Despre performanţele acestuia şi despre unii dintre miniştrii lui s-a spus şi s-a scris destul. În campanie, Cioloş a făcut greşeli care l-au costat. A jucat un fel de alba-neagra – candidez, nu candidez – mă înscriu/ nu mă înscriu într-un partid şi a jucat la două capete – PNL şi USR, pe afişe liberale ce-i arătau, de fapt, identitatea, dar şi cu susţinere făţişă a USR.
Peste aceste imprudenţe politice a venit PNL, cu preşedintele Gorghiu, care a avut mai mult mesaje războinice, chiar diabolizante, la adresa PSD, decât semnale constructive. Ca şi la alegerile locale, pentru Bucureşti, PNL nu s-a comportat matur: duritatea, normală în campanii, trebuie, totuşi, acompaniată de argumente credibile! N-au fost de fiecare dată!
Şi a mai fost un element care i-a diminuat considerabil procentele PNL-ului: alegătorii USR sunt, în bună măsură, şi de la liberali, aceste două partide canibalizându-se. Ezitările liberale, programul neconvingător (de fapt, cel propus de Cioloş care… nu s-a declarat membru PNL niciodată, chiar dacă acţiona ca atare) au făcut ca o parte a simpatizanţilor liberali să treacă la USR, ca forţă mai proaspătă, mai convingătoare.
A fost cea mai slabă participare la vot; ceva de aşteptat, după atâtea decepţii ale României profunde care n-o să înţeleagă niciodată cum creşterea economică din statistici şi performanţele clamate de Guvern nu se regăsesc, totuşi, şi în buzunare… Pentru prima oară, oraşul a votat mai mult decât satul. Caravanele DNA cu săteni anchetaţi şi-au spus cuvântul…
Electoratul a votat Stânga, pentru social-democraţie, procentele PSD-ului sancţionând o Dreaptă mai mult belicoasă şi foarte vocală, dar fără o consistenţă socială. Cioloş, bine intenţionat, nu a fost susţinut de Cabinet, mulţi miniştri nerăspunzându-i printr-o implicare mai productivă la guvernare.
Alegerile au dat şi alt semnal: ALDE, USR şi, în mai mică măsură totuşi, PMP se înscriu într-o curbă ascendentă. Depinde însă şi de prestaţia viitoare a liderilor lor, partidele, la noi, dovedindu-se, până acum, paternaliste. Că este aşa o dovedeşte PNL, care, totuşi, plăteşte pentru că a avut un lider moale, ezitant, nu cu carisma pe care credea că o are.
PSD s-a prezentat cu un program articulat, care a convins. Cu atât mai mari îi sunt responsabilităţile la guvernare: alegătorii săi au mari aşteptări!
Traian ULMEANU
