Ar trebui să fie permanent un motiv de mândrie ca trecând pe strada Sfânta Vineri să mai poţi admira, din afară, clădirea de epocă a fostului han Gabroveni, unul din puţinele astfel de localuri neatinse de demolările comuniste. În ciuda acelei cruţări, construcţia se afundă de la an la an într-o nemeritată paragină, zăcând aproape părăsită. Dacă la capătul din spate al curţii hanului îşi fac veacul fel de fel de negustori de mărunţişuri, spaţiile de la intrare sunt umplute cu mărfurile unui magazin de îmbrăcăminte la mâna a doua. Ca o potrivire cu starea în care zace clădirea abandonată, hainele vechi agăţate pe faţada ei nu fac decât să ilustreze şi mai mult neputinţa de a o mai revedea cândva reînnoită şi primitoare. Activităţile care se petrec acum în perimetrul ei sunt o bătaie de joc faţă de prestigiul unui aşezământ istoric care ar trebui restaurat urgent. În capitală, hanul omonim din centrul vechi este astăzi un respectabil local, refăcut cu grijă şi deschis publicului larg. La noi, în schimb, ansamblul îşi petrece deplorabil ultima vârstă, înaintea ruinării finale.
Florin CHIVOCI
