# La 22 de ani, tânăra interpretă din Piteşti este iubită de zeci de mii de fani ai muzicii populare

Cunoscută pentru interpretarea magistrală, suavă, a piesei „Dragoste fără noroc„, Bella Bicescu este o interpretă care şi-a făcut lecţiile de mică, studiind canto sub îndrumarea unor profesori şi artişti foarte apreciaţi: Adina Sima şi Lavinia Furtună. Iar rezultatul este unul admirabil, după cum veţi vedea! Drumul către scenă şi apariţii televizate nu a fost însă unul uşor, fiindcă în primi anii tânăra artistă a fost nevoită să „lupte” cu vioara şi chiar cu creionul de desen (ce chin!), „Lipatti” neavând la acea vreme o secţie de canto.

Fără muzică, era „show”

Povestea a început mult mai devreme, la patru-cinci anişori, când Bella făcea mofturi la grădiniţă şi obliga educatoarele să-i pună cântece populare la CD Player. Şi nimeni altcineva nu avea voie să cânte lângă ea!

„Când eram micuţă, la grădiniţă, îmi plăcea întotdeauna să cânt la serbări. Îmi doream să fiu singură, nu cu grupul. Dacă se întâmpla să nu am muzică şi să nu fiu chemată să cânt, plângeam. Doamnele educatoare, ca să mă liniştească, îmi făceau pe plac şi îmi dădeau să cânt singură.”

…Şi, la un moment dat, cineva te-a remarcat!

– Aşa este. Doamna directoare, Doina Istrate, a venit într-o zi la noi în clasă în timp ce cântam şi m-a auzit. Dânsa era interpretă de muzică populară. Ţin minte că avea un fluier, iar eu eram vocea şi cântam împreună cu ea. Când a venit vremea să merg la şcoală, părinţii vroiau să mă dea la o şcoală normală. Pentru ei, conta că era aproape de grădiniţă şi cam atât. Atunci, ţin minte că doamna Istrate a intervenit şi a spus răspicat: „Nu, copilul acesta trebuie să se ducă la Dinu Lipatti fiindcă are un talent şi trebuie dezvoltat”. Ai mei nici măcar nu ştiau despre acest liceu, dar au ascultat şi chiar au mers împreună cu doama directoare să mă înscrie. Am dat un examen, am fost admisă şi acolo am studiat din clasa I până în clasa a XII-a.

– Sună destul de simplu…

– Dar, dar nu a fost. Problema, când m-am dus la Liceul de Arte, a fost aceea că nu aveau secţie de „canto” – doar instrumente. Iar singurele instrumente unde mai erau locuri disponibile erau la vioară şi pian. Îmi plăcea mai mult pianul, dar părinţii nu au avut bani să-mi achiziţioneze aşa ceva şi automat m-au dat la vioară. Nu mi-a plăcut absolut deloc vioara, am făcut-o forţat. Mie îmi plăcea vocalul. În clasa a V-a am vrut să renunţ complet la muzică, iar părinţii nu s-au opus dorinţei mele. Tot timpul m-au susţinut când venea vorba de dorinţe şi aspiraţii. M-am mutat la desen unde eram „bombă”, nu ştiam absolut nimic. Evident, am avut o problemă, profesorii trăgeau de mine şi erau nemulţumiţi. Mai rău, şi colegii erau stresaţi fiindcă ei desenau, iar eu cântam în pauze.

„Tu trebuie să te duci la muzică” – asta îmi spuneau. Iar eu în timpul liber mergeam la colegii de la muzică… Cei din clasa de desen nu mă suportau.

– Cum s-a produs schimbarea?

– Am decis să fac muzică în particular, la Palatul Copiilor, unde am găsit-o pe doamna Adina Sima. Am început să cânt muzică uşoară. Dânsa, în calitate de profesor de canto, a fost îndrumătoarea mea. Am studiat, am început să merg la diverse spectacole, concursuri, însă pentru muzică uşoară nu aveam fler. Eu tot la muzică populară mă întorceam. Prin urmare, am mers la Şcoala Populară de Arte unde am studiat canto de muzică populară. Aveam 17 ani. La evenimente începusem deja să merg de pe la 15 ani. Îmi era drag când vedeam oamenii cum dansează sârba, hora mare, cum se bucură. Eu, cum spuneam, eram încă pe muzică uşoară. Ce pot să spun, se distrau oamenii, însă nu la fel de mult cum se manifestau pe muzica populară. Ţin la public şi mă consum dacă văd că cineva stă la masă indiferent. Îmi place să merg printre oameni, să-i chem la dans, alături de mine pe scenă. Eu mă implic foarte mult sufleteşte.

Îmi doream să cânt la nunţi de mică, la început mulţi lăutari mă abureau, mă luau la o nuntă apoi nu mă mai sunau, îmi spuneau că au găsit pe altcineva ş.a.m.d. Au fost, aşadar, nişte dezamăgiri. Asta a durat până am găsit-o pe Lavinia Furtună. Nu aveam experienţă, însă ea a avut încredere şi răbdare să mă înveţe tot ceea ce trebuie să fac. Eu aveam 16 ani, ea până în 30. Ea era deja cunoscută, avea foarte multe evenimente, aşadar îi sunt recunoscătoare Laviniei. Avut încredere în mine, m-a luat de mică şi m-a crescut în lumea muzicii populare. Ea m-a învăţat tot, de la A la Z. Este actualmente colega mea de trupă. Nu avem un impresar, suntem pe cont propriu şi cred că ceea ce facem este un business în devenire. Este e o activitate pe care o facem din plăcere, nu simţim niciodată că suntem obosite (deşi poate chiar suntem). Câteodată avem şi trei evenimente la rând, de vineri până duminică. Ne şi distrăm odată cu invitaţii, îmbinăm utilul cu plăcutul. De obicei, lumea iese la dans pe hore, sunt cele mai iubite la nunţi. Cele mai apreciate sunt compoziţiile din zona Munteniei şi Olteniei, dar sunt apreciate şi cele din Banat şi Moldova.

– Sunteţi solicitate, nu glumă…

– Avem acum aproximativ 30 de evenimente pe sezon. Sezonul este „între posturi”. După postul Paştelui şi până începe Postul Crăciunului. În extra-sezon mai avem câte un botez, dar mai mergem şi la petreceri private unde suntem chemaţi. Mergem la Piteşti, Craiova, Balş, Târgu-Jiu, Slatina, Bucureşti.

Bucureştenii nu sunt foarte săltăreţi, le place mai mult muzica uşoară. Lor le cântăm mai mult şlagăre de muzică uşoară, pe piese zbânţuite. Cele mai tari petreceri sunt la Craiova. Oltenii ştiu să se distreze foarte bine. Şi piteştenii sunt în top la distracţie!

– E adevărată vorba aceea cu „viaţa de artist” – noaptea vesel, ziua trist?

-Nu. Adică, e adevărată doar în măsura în care trebuie să dorm ziua. Dacă ajung la şapte – opt dimineaţa acasă, dorm până pe la 13 – 14. Apoi sunt ca nouă! După cântări, îmi place să mă relaxez prin parcuri, să mă plimb cu soţul şi cu prietenii. Ador plimbările în aer liber.

– O curiozitate personală: sunt mai „tari” interpretele decât interpreţii?

– Cântăm la fel, avem cam aceleaşi repertorii. Consider însă că o femeie are mai mult fler la oameni, sunt mai gingaşe, ştiu să atragă mai bine decât un bărbat. Dar şi bărbaţii au farmecul lor!

– Am văzut că nu te mulţumeşti să cânţi doar la nunţi şi botezuri, ai şi clipuri, emisiuni televizate…

– Aşa este. Am fost invitată la Măruţă în emisiune, a fost unul dintre visurile vieţii mele până anul trecut. De mică îmi doream să ajung acolo. Acum am apariţii la Etno TV, la emisiunea Laviniei Furtună şi, mai nou, sunt prezentatoare la „Emisiunea generaţiei” difuzată pe „Antena 3 Piteşti”. Este în fiecare sâmbătă de la ora 10. Promovăm tineri din Piteşti şi din judeţ, tineri cu rezultate foarte bune în diverse domenii de învăţământ. De pildă, săptămâna asta vom avea o emisiune despre parada care a avut loc duminica trecută la Mioveni. La evenimente ţinuta pe care o port de obicei sunt costume sclipitoare care te evidenţiază, în vreme ce la difuzările de pe ETNO îmbrac costume populare pe care mi le achiziţionez personal. Mi-aş fi dorit un costum tradiţional din partea de unde vin bunicii (Bârla), însă nu am avut norocul să moştenesc aşa ceva.

– Chiar aşa, cum te motivează apropiaţii?

– Părinţii şi bunicii sunt foarte mândri, iar sora mea este absolut încântată când mă vede la televizor. Ea este foarte talentată pe partea de actorie, dar şi foarte timidă. Eu nu am fost aşa. Când eram mică, iubeam să fiu în centrul atenţiei, să cânt şi să mă vadă toată lumea. Nu exista Crăciun sau Revelion unde să nu merg cu colindul. Îmi plăcea să merg singură şi să cânt tuturor vecinilor. La sfârşit mergeam şi la rude, iar de acolo obţineam cei mai mulţi bani.

– Te-ai gândit să promovezi muzica populară peste hotare?

Românii din afară mă urmăresc, cred totuşi că muzica noastră populară prinde destul de greu la străini, nu e precum muzica grecească sau turcească. Nu ştiu, probabil ritmul face ca acea muzică să fie mai comercială, să prindă în foarte multe ţări europene şi chiar de pe mapamond. Totuşi, noi suntem originali, avem tradiţie şi merită să ne promovăm când avem ocazia. Am avut petreceri cu mulţi străini invitaţi, chiar aici la Piteşti. Ce pot să spun, s-au bucurat foarte mult când le-am cântat Coco Jamboo şi alte şlagăre internaţionale!

– Succese maxime îţi doresc! A, şi să nu uit – ai un mare LIKE pe Bella Music Official!