Pe la sfârşitul lunii octombrie, m-a căutat la telefon un fost coleg, pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme. Se întâmplă foarte rar să primesc asemenea telefoane. Am stabilit o întâlnire şi, după câteva zile, m-am întâlnit cu el. A intrat direct în subiect. Mi-a spus că i s-a furat identitatea de către cineva care a făcut un denunţ la DNA în numele lui. Omul era calm, dar îi intuiam frământarea interioară. Mi-a precizat că în denunţ nu era trecută şi adresa de domiciliu, ci numai numele, prenumele şi CNP-ul, ceea ce înseamnă că datele identităţii sale se puteau lua numai dintr-un singur loc, pe care a refuzat să mi-l spună, pentru că era doar o presupunere. Despre cel care i-a furat identitatea nu ştia absolut nimic, însă referitor la cele sesizate în denunţ avea o bănuială. Dar nu era sigur. Puteau fi atâtea alte pricini, dar nu era sigur de niciuna. Omul mi-a spus că de când a primit citaţia de chemare la sediul DNA din Piteşti nu a mai avut linişte. Îşi făcea toate socotelile şi se aştepta la orice. Gândurile şi le îndrepta mai mult spre persoana care făcuse denunţul în numele lui, decât spre consecinţa denunţului. Din pricina unor astfel de frământări sufleteşti, trupul îi era golit de vlagă şi uneori refuza să-l mai asculte. Abia aştepta să lămurească lucrurile. Deşi nu avea conştiinţa vreunei vinovăţii, gândurile îi veneau în minte de parcă se făcea vinovat de ceva. Mintea începuse să-i semene cu o adunătură de impresii ce-i provocau iritare, agresivitate şi nevroză. Era o grupare aleatorie de stări de spirit.
Când a sosit termenul să se prezinte la sediul DNA, fostul meu coleg a plecat de acasă hotărât să ajungă cu câteva minute înainte de ora stabilită. Dar cu cât se apropia mai mult, cu atât încordarea lui sufletească atingea paroxismul. Însă omul se încuraja singur, ştiindu-se nevinovat. În fine, a intrat în clădire cu o oarecare stângăcie dată de sfială. La uşă a fost întâmpinat de un bărbat care părea om bun. Acesta l-a invitat politicos să ia loc pe un scaun. Fapt ce l-a interpretat ca un semn de bun augur. Fostul meu coleg îmi povestea că nu a fost primit cu nicio privire duşmănoasă, aşa cum se aştepta. Păstra în minte imaginea acestei instituţii prezentate la televizor. Iar această imagine despre DNA era înfiorătoare. Nu se aştepta ca într-o asemenea instituţie să poată întâlni şi oameni calmi şi de bună-credinţă. Apoi, a fost lămurit în legătură cu denunţul. Şi, la fel de calm ca bărbatul din faţa sa, împricinatul a adus argumente imbatabile împotriva ideii că el ar fi scris un asemenea denunţ.
După câteva ore, cunoştinţa mea a părăsit sediul DNA din Piteşti, cu un surâs detaşat de cele întâmplate. Era ora două după-amiază. Şi totuşi, starea lui sufletească era deosebit de tulbure. Îl învolburau lăuntric două întrebări: cine să fi scris denunţul în numele lui? Şi, mai ales, de unde a luat datele de identitate?
Fiindcă nu putea răspunde la aceste întrebări, s-a întors cam ţeapăn acasă. A tăiat în diagonală parcul din centrul oraşului, fără a lua act de oamenii ce treceau pe lângă el. Nu mai era cu totul pe pământ. Când a ajuns acasă, încă era cuprins de emoţie. La masa de mult pusă, el le-a povestit soţiei şi fiului despre cele întâmplate. Soţia l-a calmat. Şi totuşi, timp de mai multe zile, bietul om a fost preocupat de acel denunţ. Însă într-o după-amiază frumoasă de octombrie, bietul om s-a întâlnit cu un preot care era o veche cunoştinţă. Preotul l-a întrebat: „Hei, cum a fost la DNA?”. O întrebare cu totul neaşteptată, dar revelatoare. Fostul meu coleg şi-a dat seama că preotul era cel care formulase denunţul la DNA în numele lui.
Este în povestea asta ceva din Kafka. Oare va răspunde acest preot pentru neliniştea pe care i-a creat-o acestui om şi – de ce nu? – pentru timpul pierdut? Evident că nu. Aşa s-a ajuns să se considere că omul deştept este astăzi cel care păcăleşte, iar păcălitul, cinstitul, este omul prost. Păcălitul ne-a contagiat viaţa socială, felul nostru de a fi. Suntem păcăliţi cu vorba, cu fapta, cu metrul, cu kilogramul. Iar dacă eşti păcălit, eşti considerat prost, însă cel care te-a păcălit nu se consideră hoţ, ci deştept. Astfel, cuvântul „prost” are cea mai mare frecvenţă într-o frază exprimată cotidian. La fel, cuvântul „interes” are o frecvenţă deosebit de mare într-o frază, chiar dacă este un cuvânt de origine tehnică şi contabilă. Or, dacă în cele mai epicuriene morale antice era căutat în special binele, nu şi utilitatea de vreun fel, astăzi, noţiunea „păcăleală pentru a câştiga” este ridicată la rang de principiu. Colegul meu mi-a spus că preferă să fie considerat „prost” decât ticălos, pentru că – este de părere el – prostul poate fi a doua zi deştept, dar ticălosul nu-şi va mai reveni niciodată.
Gheorghe SAVU
42 Comentarii
ELENA DELIA DUMITRICA
Daca este adevarata aceasta poveste si nu doar o pilda cu substrat a editorialistului, atunci cred ca vorbim de un caz penal si de o oarecare incompetenta a unui DNA-ist (desi mi se pare imposibil), care, contrar obiceiului, nu a monitorizat redactarea denuntului: Nu puteau sa lipseasca elementele primordiale de identificare a persoanei-denuntator: nume, prenume, data si locul nasterii, CNP-ul, prenumele parintilor, domiciliul. Deci toata tarbacaua asta e cusuta cu ata alba. Sper ca omul cu pricina sa poata dovedi ca a fost victima unui „furt” de identitate. Iar preotul respectiv, daca a facut asta, sa-si taie barba linistit, ca are timp sa-i creasca alta luuunga, luuunga, din (ne)mila lui Dumnezeu.
Savu Gheorghe
Doamnă Elena, este adevărată această poveste.
Daniel
Oamenii vinovati sunt expusi mereu unor situatii ridicole
Daniel
Pardon, nevinovati
Puiu
De ce credeţi domnule Savu, că datele identităţii colegului dumneavoastră, sau ale noastre, ale tuturor, se pot lua dintr-un singur loc? Şi care este acel loc? Eu pot enumera multe locuri unde se află CNP-ul fiecăruia dintre noi. Curios mi se pare locul de unde s-a aflat , parţial, identitatea colegului dumneavoastră şi omul care a făcut-o. Înţeleg foarte bine starea prin care a trecut acest om nevinovat, dar nu înţeleg ce caută un preot în această poveste murdară! De unde are preotul datele enoriaşului sau ale cunoştinţei sale? Cu siguranţă sfinţia sa va răspunde în faţa Judecătorului suprem. Păcăliţii nu sunt proşti, sunt cu mult mai deştepţi decât cei care păcălesc, cu mult mai mult bun simţ, foarte bine educaţi şi cu frică de Dumnezeu, şi tocmai de aia cad în plasa unor proşti- ticăloşi şi hoţi, pentru că ei cred că toată lumea e ca ei! Acest om nu este prost, că n-ar fi fost coleg cu dumneavoastră (nu vă flatez, că n-am de ce ) iar un prost nu-şi poate reveni a doua zi, că doar nu e beat.Trebuie să fim doar mai atenţi şi mai prevăzători cu oamenii de lângă noi, pentru că în sutană sau nu, pot fi acoperiţi, descoperiţi sau nenorociţi! Este doar o părere a mea , a unui om care se mai şi spovedeşte, din când în când, iar la spovedanie te întreabă dacă-i vorbeşti de rău pe preoţi şi pe semenii tăi. Îmi cer scuze dacă vă deranjez ca la comentariul trecut!
AU...
Locul unde se adună datele personale ale profesorilor nu este altul decât instituţia care păstoreşte cadrele didactice din Argeş.
Dacă alte instituţii în momentul în care intră în posesia datelor personale precum C.N. P. ul se angajează în scris că vor respecta legea şi nu vor divulga date personale, şefii I.S.J. ului Argeş nu s- au angajat nici în scris şi nici măcar verbal că vor divulga datele personale ale cadrelor didactice.
Drept urmare , datele personale ale cadrelor didactice din Judeţul Argeş pot fi făcute publice fără ca cineva să poată fi tras la răspundere.
Oare ce pretenţii să avem de la omul de rând, atâta timp cât la Educaţie avem nu numai oameni needucaţi dar şi puşi pe rele, cu hoţia în sânge?.
Şi cum peştele de la cap se împute, D.N.A.- ul ar trebui să înceapă ancheta de la cap.
ION
Nu trebuie să confundăm prostia cu tâmpenia.
Prostia este ceva relativ (reversibil), în timp ce tâmpenia este un fenomen ireversibil.
Concluzia a fi prost nu este o problemă gravă, ci una de moment.
Se pare că cea care a furat identitatea din cazul de mai sus a crezut că are de a face cu un tâmpit, fără să- şi dea seama că a lăsat urme ?
Şi după cum se ştie ulciorul nu merge de multe ori la apă…
KV/M
Oare persoana care a realizat furtul de identitate bănuieşte că cel în numele căruia a scris a cunoaşte cine este ?
Doctorul
Daca persoana este cunoscuta de ce nu e trasa la răspundere?
KV/M
Cine să o tragă la răspundere?
În haosul care este în Educaţie, nu trebuie să aveţi pretenţii.
Da, şeful direct al persoanei care s- a pretat la aşa ceva nu este nimeni altul decât Generalul Tudosoiu.
Oare cum credeţi că, corb la corb îşi scoate ochii.
Atâta timp cât în România guvernează mafia Statului sau Statul mafiot nu trebuie să trăim cu speranţa cî în România se va îndrepta ceva şi că escrocii şi şarlatanii vor plătii vreodată. Singurii care plătesc la acest moment sunt doar nevinovaţii – oameni de rând
Doctorul
Pai, am înțeles ca e un popa…
ILIE
Un popă, doi popi şi o preoteasă, două preotese.
Unde îşi bagă d… coada…
victor viorel
Educatia nu o mai face scoala ci D.N. A -ul
Vasile
Este normal ca Educaţia să o facă D.N.A.- ul, că doar Educaţia este ocupată la acest moment cu treburi mai importante (printre altele şi furtul de identitate).
Oare nu a sesizat nimeni că vin alegerile, iar identităţiile furate din baza de date a I.S.J. Argeş, pot înclina balanţa?
Şi vorba ceea prinde „orbul scoate’i ochii”, nici măcar D.N.A.-ul nu poate să facă curăţenie într- un asemenea rahat.
Milica
În urma unui studiu recent s- a constatat că unul din trei români a recunoscut că a dat şpagă.
Dacă ar fi să considerăm că o altă treime a primit şpagă, constatăm că 2/3 din populaţia ţării este coruptă (fără a lua în calcul că nu toţi cei interievaţi au recunoscut că au dat şpagă.)
Oare furtul de identitate se încadrează la infracţiuni de corupţie?
Drept urmare D.N.A. – ul, are materie primă de prelucrat din plin.
Oare câtă şpagă s- a vehiculat la Prefectrură, dar la I.S.J. Argeş,?
Dacă studiem statisticile constatăm că procurorii au constatat ca aproape ca inexistente faptele de dare şi luare de mită. Drept urmare tragem concluzia că cei care au recunoscut că au dat şpagă sunt nişte mincinoşi, iar sistemul este curat, în România neexistând o mafie în acest sens.
DANA
b
În momentul când politicienii vor fi scoşi în afara legii şi aspru pedepsiţi pentru încălcarea ei, România va deveni o ţară înfloritoare.
DANA
De ce este traiul prost în România? Răspunsul este simplu din parazitismul şi trădarea pe care o realizează politicianul român.
Cineva punea problema că ce se întâmplă dacă ne invadează ruşii. Trebuie să ne gândim oare nu este mai bine decât să ne fure politicienul român sau rusul să predăm ţara neamţului, că poate face ordine în ea.
Este adevărat politicianului român nu- i va convenii că nu- i se va mai permite să fure.
Puiu
Şi eu am crezut mult timp că este traiul prost în România! Dar m-am înşelat amarnic. Este suficient să mă uit pe stradă, să văd ce maşini trec, să văd ce cumpărături se fac în super-marketuri, ce comenzi se dau la coafor şi la saloanele de înfrumuseţare, cât costă o manichiură cu unghii false, ce pretenţii au copiii şi ce fac părinţii pentru ei. Mă uit cine are telefoane mobile, şi câte, tablete, ce tunsori au şi ce îmbrăcăminte, cu ce parfumuri se dau…şi câte şi mai câte. Cel mai tare m-a şocat faptul că am stat două ore să dau un pachet de pomană şi nu am avut cui, ba mai mult, am fost şi refuzat. Aşa am fost refuzat şi când am vrut să ofer o mobilă bună, de hol. Unii nu erau mulţumiţi de culoare, alţii că e prea grea sau vroiau să-i ajut să o ducă acasă. Aşa că… nu mai cred în sărăcie! Cred în sărăcia oamenilor singuri , bolnavi, fără locuinţă, dar nu cred în sărăcia puturoşilor. Prin grija statului a crescut numărul de puturoşi, iar politicienii ştiu foarte bine asta. Se văd uşor oamenii care au fost săraci şi proşti. Îi trădează comportamentul. Nesimţirea şi tupeul au atins cote de nestăvilit. Înainte, prostul stătea în banca lui , acum iese ca „păduchele-n frunte.” Hoţia şi prostia, au crescut la noi, dar nu se poate trăi fără poiticieni şi nu e bine să vină nici ruşii, nici nemţii. Să stea la ei acolo!
ION
În parte aveţi dreptate.
Din păcate munca este prost plătită.
Acum să nu credeţi că cei care umblă cu maşini străine şi scumpe, sau telefoane mobile de ultimă generaţie sunt rezultatul unor munci cinstite.
Toate valoriile s- au inversat: cine nu munceşte, are şi cine munceşte, nu are. Explicaţia este simplă, în toate trebuie să fie un echilibru, şi drept urmare cineva trebuie să compenseze prin muncă nemunca altora.
Nici nu vă imaginaţi ce parazitar este I.S.J. Argeş şi Ministerul (ne)educaţiilor.
În timp ce acolo jos, se munceşte pe nimic, în condiţii mizere, acolo sus boşii stau degeaba, primesc şpagă pentru salarii colosale şi stau de înscenări (furând identităţi) pentru a- şi plăti poliţele între ei
Anonim
Cum , nu mai vreti un rege neamt ?
Puiu
Bănuiesc, domnule Ion, că sunteţi cadru didactic, plâtit cu un salariu foarte mic. Dar la dumneavoastră alta este nenorocirea . Pe dumneavoastră v-au „sărăcit” prin faptul că v-au ştirbit autoritatea la clasă şi respectul copiilor şi al părinţilor. Prin asta au reuşit să ducă prostul la infatuare. Este mult de vorbit despre asta , dar poate mai avem ocazia. Cu tot respectul pe care îl meritaţi , să nu vă pierdeţi demnitatea!
ION
Domnule Puiu nu vă imaginaţi cine ne conduce şi cum ne conduce.
Să vă ferească D- zeu să aveţi de a face cu ei (cei de sus).
Pe româneşte este o cocină.
Petrică
Ce este important şi nu cred că s- a observat, nu numai că în sistemul educaţional argeşean se fură identităţi (fie ele pentru necesităţi politice, fie ele pentru achitarea unor poliţe, etc), dar sistemul educă, educabilul în direcţia şi sensul corupţiei, de mituire, şpăguie, etc.
Cine nu face faţă lecţiilor în cauză este considerat un rebut al societăţii multilateral nedezvoltate.
IONEL
Oare din ce motive instituţiile abilitate ale statului nu se autosesizează să facă o anchetă temeinică în acest caz.
Ana
Nişte nenorociţi aştia de la I.S.J.!
După ce că îşi bat joc de cadrele didactice, le mai fură şi identităţile.
Miron
Te pui cu hoţii ?
IRINA
Hoţi, dar mulţi sau şi mulţi şi hoţi.
Se spune că „cine are informaţii câştigă”, dar de actualitate este „cine manipulează mai mult câştigă” şi cum deviza de bază a şefilor este „cu minciuna ajungi departe”, nu trebuie să ne mirăm că ni se fură identităţiile.
MIhai
Au înscenat ei o revoluţie, au pus de una sau mai multe mineriade, au trecut 27 ani şi nu i- a pedepsit nimeni, şi acum vă aşteptaţi ca pentru găinării gen „furt de identitate” să răspundă cineva?
Este un întreg sistem, bine pus la punct care conlucrează la furat.
Pedepsiţi sunt doar cei care fură necoordonat sau „fluieră în biserică”
ILIE
Noi cu noi şi ei cu ei.
Unii mor cinstiţi şi alţii hoţi.
Oare cum o fi mai bine?
ILIE
Se pare că „Furt de identitate” este noul concept al educaţiei.
Educaţia se face prin furt şi furtul prin educaţie.
IOANA
O mai fi rămas ceva de furat în ţara asta, de care să nu se fi ocupat politicianul român?
Adrian
La DNA in principiu sunt lucratori foarte educati,cu o activitate exceptionala ,profesionisti adevarati.Sunt denigrati in schimb de uni infractori cu sprijinul presei libere dornice de a face raiting.Daca sti ca esti nevinovat nu are rost sa te ingrijorezi.Datele personale ale unei persoane se pot face rost de oriunde vrei.Vine lucratorul de la CEZ si ti le cere.vine postasiu sa-ti aduca pensia si ti le cere,etc.Daca vrei sa faci o actiune in justitie contra unei persoane care tia incalcat un drepr –cerinta obligatorie mentionarea datelor de identificare ale persoanei pe care vrei sa o reclami pentru incalcarea dreptului pretins.Nu inteleg sintagma –furt de identitate—cand peste tot ti se cere datele de identificare.Nu cred si nici nu as vrea sa cred ca celor de la DNA le face placerea sa acuze oameni nevinovati.Cei raspunzatori pentru actiunile DNA ii consider pe oamenii politici—legislativul tari,care voteaza legi in parlament fara a gandi ce reprcursiuni ar aparea prin adoptarea lor.
Ionel
Un furt de identitate de genul acesta este mai periculos şi poate avea consecinţe mai grave decât furtul unor sume de bani, etc.
marin
Foarte interesant articolul, nu doar după numărul mare de comentarii!
Nu aș vrea să fiu în ,,pielea” colegului dvs. desi este onorant pentru oricine să apună că v-a fost coleg de facultate.
Cine ajunge la DNA, vinovat sau mai ales nevinovat are o traumă! Ferească Dumnezeu!
marin
CNP-un salariaților de la Dacia se găsește pe tichetele de masă, pe care le ducem de bună voie în mâna doamnei de la tijghea! datele personale sunt publice!
ILIE
Furtul este o materie de bază în sistemul de educaţie.
Chiar dacă materia „bazele furtului şi aprofundarea acestuia” este o materie neoficială, această disciplină este obligatorie pentru şefii de instituţii din educaţie.
Fără cunoştinţe şi fără dorinţă de aprofundare în acest domeniu nu poţi să rezişti, (nu poţi să plăteşti cotizaţiile , etc.,) sistemul se autocurăţă.
Şefii din educaţie fură tot ce le cade în mână, iar dacă cineva se opune, asupra respectivului care prezintă un astfel de curaj se produce o campanie de denigrare şi se utilizează toate metodele pentru a fi adus la tăcere.
Printre furturile comise în sistemul de educaţie aşa cum multă „cerneală” s- a utilizat în paginile acestui ziar, precizăm:
– comisioane grase (între 20%-50% din valoare) la orice contract în care este utilizat banul public al instituţiei. Aici trebuie precizat că în cazul în care sunt utilizate fonduri ale altor instituţii (precum primărie, etc.), comisionul conducătorului de instituţie de educaţie scade vertiginos (5-10%), întrucât ceva consistent trebuie să ajungă şi la decidenţii cu ştampilă din celelelate instituţii.
– sustrageri din achiziţiile făcute de înstituţia de educaţie (de la hârtie, mătură, aparatură de calcul- l(e)aptopuri, până la obiecte mai consistente de valoare ridicată).
– furt din banii de salarii şi de sentinţe ,
etc.
Mai nou, şefii din educaţie şi- au dat seama că nu numai obiectele au valoare, dar de multe ori informaţiile sunt de multe ori chiar mai importante decât alte surse (ilicite) de venit. Astfel sistemul de educaţie şi- a format structură proprie de informaţii, directorul instituţiei fiind parte obligatorie al acestui serviciu şi având obligaţia să raporteze superiorilor informaţii (atât din proprie iniţiativă cât şi la ordin) despre :
– cei care îndrăznesc să fluiere în biserică şi / sau cu gura mare
– cei care se opun prin orice mijloace sistemului corupt şi ticăloşit,
– cei care deţin informaţi şi probe despre hoţiile din sistem,
– cei care sunt suspecţii prin faptul că sunt prea tăcuţi şi nu se ştie cu cine votează,
etc.
Fără să fie prea evident, fără ca majoritatea angajaţilor din sistemul de educaţie să fie conştienţi, sistemul de educaţie se confruntă la acest moment cu un furt masiv de identitate.
Din structura organizatorică a serviciului de informaţii al sistemului de educaţie fac parte:
– majoritatea secretarilor, contabililor şi directorilor,
– toţi inspectorii şcolari în frunte cu Generalul, precum şi angajaţii cu funcţii de conducere şi control din Inspectorat
– toţi directorii din Ministerul Educaţiei,
– o parte din angajaţii Ministerul Educaţiei,
etc.
Importanţa fiecărui membru al structurii de informaţii din sistemul de educaţie este bine remunerată în funcţie de nivelul şi gradul de informaţii cu, care lucrează , pe care le prelucrează şi pe care le comunică.
Bineânţeles toată această structură de informaţii (care este paralelă unor servicii de informaţii constituită legal) este în TOTALITATE ILEGALĂ încălcându- se grav Constituţia României. Bineânţeles serviciile de informaţii (autorizate) se fac că nu văd, deoarece situaţia le convine şi este prielnică pe acest teritoriu al jafului.
Din păcate mulţi angajaţi ai sistemului de educaţie nu conştientizează că „identitatea” lor a devenit o marfă pe care structurile o comercializează după bunul plac.
Anonim
Ţinând cont că majoritatea membrilor serviciului de informaţii al sistemului de educaţie sunt „personalităţi” fără armată (fie ea de lungă sau scurtă durată) tragem concluzia că românul s- a născut nu numai poet, dar şi turnător, informator, etc.
Sau m- am înşelat şi mare parte din cei de mai sus au fost şcoliţi în interiorul sistemului de educaţie prin forţe proprii ceea ce ne spune că, sistemul este performant în această direcţie şi nu în altele.
IONEL
Pentru cine nu a aflat încă, Ministerul Educaţiei are o bază de date complexă şi la zi despre majoritatea cetăţenilor, inclusiv date despre orientări religioase, etnie, s.a.
Majoritatea părinţilor nu cunosc, că fără acceptul lor, şcolile în care îţi „educă” copiii sunt obligate să introducă în baza de date secretizată a Inspectoratului Şcolar and Ministerului C.N.P., apartenenţa religioasă, etnia, starea socială, etc.
Despre legalitatea constituirii acestei baze de date avem mari semne de întrebare, întrucât deţinerea acestor date şi modul de constituire al lor încalcă cel puţin 10 articole din Constituţie.
Chiar dacă părinţii îşi dau acceptul deţinerii de către Sistemul de Educaţie a datelor personale şi intime ne confruntăm cu încălcarea Constituţiei.
Acest sistem de control şi deţinere de informaţii neautorizate (cu înălcarea Constituţiei) de către Sistemul de educaţie are consecinţe extrem de negative asupra omului de rând.
Din păcate sistemul de educaţie actual are un singur scop principal, acela de a aduna informaţii cât mai multe despre cetăţeni şi nu de a educa cetăţeanul pentru a se apăra de abuzurile sistemului.
Oare câţi educabili cunosc ce , cum, când şi unde trebuie să facă pentru a se apăra de abuzurile sistemului?
Practic , reyultatul tinde spre 0. Teoria ewste teorie şi 99% nu corespunde cu realitatea
La acest moment Statul Român nu mai respectă definţia unui Stat modern şi democrat, unde fiecare contribuie cu impozite şi taxe după capacităţi pentru ca sistemul să- l apere de greutăţile şi vitregiile vieţii.
Definiţia actuală a Statului Român rezultată din practica de zi cu zi este aceea de a contribui la taxe şi impozite, după care nu numai că Statul nu te apără împotriva unor terţi de a te fura şi de a- ţi face rău, dar pe deasupra Statul este cel care te fură şi te umileşte primul.
Atâta timp cât avem creşterii de 600- 700% ai angajaţilor serviciilor de informaţii (foarte bine remuneraţi) faţă de 89, nu trebuie să mai ne mirăm de nimic şi nu trebuie să ne aşteptăm la lucruri bune.
În procentul de creștere de 600%- 700% nu am luat în calcul angajații statului care se ocupă de adunarea de informații neautorizate.
Practic, constatăm în mod deosebit mai ales după 89 că serviciile de informații se ocupă în mod special de ce face cetățeanul de rând (pentru simplu motiv că sistemul consideră că acesta este pericolul major cu grad ridicat de risc) și nu de apărarea efectivă a cetățeanului de rând.
Ionel
În loc de 600%- 700% se poate citi creșteri de 6- 7 ori ca număr de angajați ai serviciilor
ALIN
Probabil că sistemul de educaţie este cel mai represiv sistem din România.
Pentru cei care au curajul să se opună şi să spună în gura mare neregulile şi abuzurile din sistemul de educaţie argeşean, Generalul Tudosoiu îşi trimite la înaintare gorilele specializate în represiune.
Un cadru didactic titular, grad didactic I, care se apropie de vârsta de pensionare, a avut curajul să sesizeze mai multe nereguli din şcoală.
După 30 de ani de predat la catedră (şi nu orice disciplină), domnul General a hotărât că doamna respectivă, (pentru că a îndrăznit să ridice privirea şi a avut curajul să spună adevărul), trebuie umilită şi eliminată din sistem.
Într- un interval de timp relativ foarte scurt poiticiana – inspectoare care se ocupă de disciplina respectivă i- a făcut doamnei respective 3 inspecţii la oră şi a constatat că doamna în cauză după 30 de ani de predare nu mai este bună pentru sistemul actual.
Domnule General este inadmisibil să vă comportaţi pe bani publici ca pe tarlaua proprie. Având în vedere că la disciplina respectivă pe care o predă doamna cu mari chinuri (manualele şcolare nu concordă cu programa, etc.), nu credeţi în primul rând că dumneavoastră şi inspectoarea în cauză sunteţi incompetenţi, etc. ?
Domnule General pentru faptul că multe cadre didactice nu doresc să fie pupincurişti de profesie, consideraţi că nu mai sunt buni şi practicaţi toate metodele pentru eliminarea acestora, inclusiv hărţuirea la locul de muncă.
Domnule General Tudosoiu Dumitru, dacă doriţi ca lista cu hoţiile şi abuzurile pe care le manageriaţi din sitemul de educaţie, inclusiv probele să fie făcute publice, vă rugăm să lăsaţi mai jos un comentariu.
Anonim
Probabil că vă referiţi la una dintre cele 2 inspectoare:
– LIGIA SURUGIU
– GABRIELA NEAGU
Ar fi bine de efectuat nişte verificări aupra modului cum respectivele inspectoare îşi fac orele (atunci când le fac, că din punct de vedere fizic mare parte din aceste ore sunt imposibil de efectuat).
De altfel, toţi politicienii desfăşoară activităţi bine remunerate la Stat câte 26- 27 ore pe zi.
Păi, dacă musiu profesor Manu preşedintele Consiliului Judeţean a reuşit să mărească durata unei zile de 24 ore (8 ore la Consiliul Judetean, 6- 8 ore la morgă, 4-6 ore la Facultate, etc.) la peste 26 ore de muncă pe zi, de ce inspectorii politicieni nu şi- ar permite astfel de acţiuni?
Reprezentativ în acest sens sunt anii şcolari 2014-2015, 2015- 2016 , s.a când doamna Neagu a depăşit recordul având în afară de norma de la ISJ. şi ore suplimentare în peste 3 scoli + bineânţeles inspecţii la ore în afara celor 24 ore din cele câte are ziua.
Nu este de neglijat nici politicianul profesor Valeca, etc.
Se pare că a dat o boală grea şi gravă printre profesorii care au ajuns politicieni.
Toţi politicienii „profesori” au descoperit că pot fura de la Stat, dilatând enorm durata unei zile.
Apropo, doamna Surugiu, din ce motive la începutul anului aţi fost de acord ca educabiliilor din Judeţul Argeş să le fie distribuite manuale de matematică care în cea mai mare parte nu concordă cu programa şcolară?
Poate ar fi mai bine ca doamna inspectoare în loc de a pierde timpul (pe banii statului) răzbunându- vă pe cadrele cinstite care- şi fac treaba (aşa cum pot şi nu ca politicienii) să faceţi demersurile necesare ca, copilul meu să nu mai primească manual- maculatură la început de an.
Bineânţeles unde găseşti politică se găseşte şi incompetenţă, dar şi hoţie fără număr.
Şi cum prejudicul nu depăşeşte 200.000 Euro / faptă, nu ne confruntăm cu o infracţiune, ci doar cu distrugerea învăţământului şi cu transferul unui „mărunţiş” din buzunarul statului în buzunarul unor politicieni-gargaragi.
Anonim
Corectez: în loc de 200.000 Euro / faptă este în realitate 2.000.000 Euro / faptă