Teodora Constantinescu
# Teodora Constantinescu a fost prima dată apreciată pe scena Filarmonicii din Piteşti.
Teodora Constantinescu are 23 de ani, este din Piteşti şi a absolvit Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia Canto. În prezent este masterandă în cadrul aceleiaşi facultăţi, în anul I. Teodora este pasionată de muzică încă din copilărie, aceasta reuşind să ajungă pe numeroase scene din România şi nu numai. Puteţi afla întreaga poveste a tinerei citind următorul interviu.
– Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
– Pasiunea pentru muzică a încolţit încă din copilărie atunci când petreceam ore în şir cântând acasă ori la ţară, în curtea bunicilor, cu microfoane improvizate din diverse jucării. Astfel am conştientizat înclinaţia pe care o am.
„Sunt foarte importante talentul şi perseverenţa”
– În afară de faptul că îţi descoperi pasiunea, care sunt calităţile pe care trebuie să le deţină un artist?
– În opinia mea, sunt foarte importante talentul şi perseverenţa, dorinţa continuă de perfecţionare, încrederea în forţele proprii, rezistenţa la stres, grija permanentă pentru aspectul fizic şi felul în care se prezintă pe scenă.
– Care consideri că sunt cele mai importante realizări ale tale?
– Prima realizare notabilă din cariera mea de solistă s-a întâmplat înainte de a fi admisă la Conservator, într-un mod surprinzător şi foarte plăcut, atunci când mi s-a acordat încrederea de a juca rolul Doamnei II din „Flautul fermecat” de W.A. Mozart pe scena Filarmonicii din Piteşti de către dirijorii Silviu Deaconescu şi Vlad Agachi. Alte reuşite ar fi lansarea volumului „Teatru+Muzică=Poveste” la editura Astralis în anul 2017 şi interpretarea rolului titular în opera „Motanul Încălţat” de Cornel Trăilescu pe scena Ateneului din Iaşi în cadrul Festivalului Operelor Independente, ediţia a II-a în 2018. În anul 2007 a luat fiinţă Filarmonica din Piteşti şi am avut ocazia să ascult o soprană tânără şi foarte talentată care mi-a schimbat percepţia despre acest gen de muzică. Este vorba despre Mediana Vlad. Ulterior am început să mă pregătesc cu doamna profesoară Ileana Ropcea şi aşa a început „relaţia” mea cu opera.
– Ce alte pasiuni ai?
– Îmi place foarte mult să citesc, să scriu, să desenez şi să pictez, să fac bijuterii şi obiecte de decor lucrate manual.
„Simt o emoţie foarte puternică”
– Revenind la muzică, ce sentimente te încearcă atunci când eşti pe scenă?
– Simt o emoţie foarte puternică, bucuria că pot să dăruiesc şi împlinire atunci când sunt pe scenă.
– Ai vreun model după care te ghidezi?
– O soprană pe care o admir foarte mult este Anna Netrebko. De asemenea, mama este persoana care m-a susţinut de la bun început în tot ceea ce mi-am dorit să fac şi o altă persoană foarte dragă, doamna Maria Cosmescu, dirijoarea Corului Colegiului Naţional „Ion C. Brătianu” din Piteşti, cu care am o relaţie cu totul specială.
„Într-o continuă competiţie cu mine”
– Care sunt lucrurile la care visezi pentru viitor?
– Să-mi perfecţionez tehnica de interpretare şi aşa cum îşi doreşte orice solist, să închei contracte cu teatre lirice din ţară şi, de ce nu, din străinătate şi să mă implic în alt fel de proiecte, cum ar fi musicalul. Îmi doresc să am experienţe artistice cât mai importante alături de colegii mei din Corul Regal şi realizări frumoase în colaborarea cu Corul de Cameră Preludiu, dirijat de maestrul Voicu Enăchescu. Muzica reprezintă o parte semnificativă din viaţa mea; de cele mai multe ori atunci când nu fac muzică, o ascult. De aceea, este ceva fără de care nu mi-aş putea imagina existenţa mea. Visul meu este să fiu într-o continuă competiţie cu mine şi să ajung la un nivel de performanţă la care să reuşesc să transmit oamenilor emoţie, bucurie, să îi determin să vină în sălile de spectacol în număr cât mai mare şi să susţină muzica cultă.
