După ce? Păi, după Revoluţie! Nu ne-am bucurat că suntem liberi, că putem călători aproape peste tot în lume, că nu mai apelăm la relaţii să facem rost de o pereche de blugi şi de un cartuş de Kent, că am scăpat de cozile la alimente, că mergem cu maşina când şi cum avem chef, că am scăpat de uniforma şcolară şi cravata de pionier, că prindem MTV, Cartoon Network şi HBO, că toţi suntem afacerişti, „bloggeri” şi ziarişti fără restricţii? Ei bine, uite că putem! Dar cred că scăpăm din vedere un lucru esenţial: infrastructura.
Fără infrastructură suntem morţi
Tot ceea ce determină şi sprijină evoluţia economică a unei zone depinde de infrastructură. Eu unul, mă mir cum judeţul Argeş mai există pe hartă, fiindcă de 30 de ani nu s-a mai făcut nimic cu adevărat remarcabil în acest sens. Pe bune!
Citesc în „Mărturiile unui prim-secretar”, noua carte a domnului Gheorghe Catană, despre câteva proiecte din fosta epocă: Transfăgărăşanul, Autostrada A1 şi Calea ferată Piteşti – Rm. Vâlcea. Sunt trei dintre cele mai importante proiecte de infrastructură, însă lista drumurilor construite sau reabilitate înainte de ’89 este una mult mai amplă.
Cele menţionate sunt însă reprezentative pentru a marca momentul stagnării şi regresului de după revoluţie.
Transfăgărăşanul, drum realizat cu sacrificii uriaşe, nu beneficiază de atenţia cuvenită pentru modernizare şi este deschis doar pe perioada verii. Pierdem la capitolul turism.
Poftiţi pe Transfăgărăşan
Autostrada este relativ bine întreţinută, dar o singură direcţie nu este suficientă pentru a susţine agenţi economici importanţi – cum e grupul Dacia-Renault de pildă. Suntem rupţi de centrul ţării şi de graniţa de Vest, având la dispoziţie două şosele (Piteşti – Vâlcea – Sibiu sau Piteşti – Craiova) care nu fac faţă corespunzător fluxurilor mari de transport.
Ar fi fost o variantă transportul feroviar, dar proiectul căii ferate Piteşti – Vâlcelele – Rm. Vâlcea, aproape finalizat înainte de anii ’90, a fost abandonat, iar elementele componente (şine, traverse, piatră) au fost furate cu sălbăticie.
Un proiect batjocorit
„Astăzi mai sunt nişte viaducte şi poduri neterminate, un terasament gol, clădirea gării din Goranu, o dărăpănătură insalubră, unde dorm boschetarii.” – a scris colegul nostru Claudiu Diţa, şocat de această tristă realitate.
„Cu o lungime de 38 km, cuprinşi între staţiile CFR Vâlcelele – Argeş şi Rm. Vâlcea, traversând Dealul Negru, calea ferată Vâlcelele – Rm. Vâlcea ar reduce distanţa actuală, respectiv traseul Piteşti – Piatra Olt – Rm. Vâlcea cu 143 km. De asemenea, ar fi putut fi superioară în ceea ce priveşte capacitatea de transport a mărfurilor – dublă faţă de secţiunea Predeal – Braşov. Pe traseul Vâlcele – Rm. Vâlcea au fost deja construite, până în 1989, patru viaducte, cu două tuneluri, Ploştina – Argeş şi Gibei – Vâlcea, fiecare lung de un kilometru, cu linii duble, s-a şi realizat o serie de lucrări de consolidare a terasamentului. Peste râurile Argeş şi Olt au fost construite 122 de podeţe, 11.850.000 ziduri de sprijin şi consolidări terasamente, devieri de cursuri de râuri, au fost excavaţi zeci de mii de milioane de mc de pământ, la viaducte au fost montate grinzi de 250 t, lungi de 50 m fiecare, montajul făcându-se cu o instalaţie specială de la IPMBP Piteşti” – precizează Gheorghe Catană.
„Altfel spus, am fi avut un răspuns la solicitarea grupului Dacia-Renault pentru un transport fluid către Ardeal.” – a adăugat autorul.
Calea ferată Piteşti – Vâlcele – Rm. Vâlcea era aproape gata
Şi cetăţenii, inclusiv subsemnatul, critică lipsa unei legături directe şi rapide cu Transilvania. Mărturisesc la rându-mi, iubesc călătoriile cu trenul, dar de la Piteşti unde să mă duc? Că la Braşov sau Sibiu sigur nu am cum să ajung decât cu maşina personală. Şi până la Curtea de Argeş e complicat, având în vedere că mai circulă un singur tren, iar acela e trântit în grafic la o oră nepotrivită (plecare din Piteşti la ora 13:40?! – fără comentarii).
Pentru că tot am pornit o campanie de sănătate, aş îndrăzni să spun că judeţul Argeş e ca o tibie dublu-fracturată (n-avem Autostrada Piteşti – Sibiu, nici cale ferată). Cum să avansăm în halul acesta? Poate doar târâş, lucru care cred că se şi întâmplă…
