Pe 6 august va începe un nou sezon de liga a doua. Noul campionat va avea o singură serie cu câte 20 de echipe, faţă de sezonul trecut când existau două serii de câte 12 echipe. Oare această schimbare va fi una pozitivă?
O singură serie are marele dezavantaj că echipele vor face deplasări mai lungi, faţă de anul trecut când existau două serii, est şi vest. Două dintre echipele care s-au înscris în noul sezon sunt Dunărea Călăraşi şi FCM Baia Mare. Distanţa dintre cele două oraşe este una de peste 700 km. Astfel, echipele vor fi obligate să aloce mai mulţi bani pentru deplasări, în condiţiile în care multe dintre ele se confruntă cu probleme financiare.
Valorile se concentrează
La capitolul avantaje ar fi faptul că eşalonul secund va semăna din acest sezon cu cele din campionatele puternice ale Europei. În Spania exista tot o serie cu 20 de echipe, Anglia are 24 de echipe, Italia, 22, Germania, 18, Franţa, 20. Un alt aspect pozitiv este că au rămas doar 20 de echipe, în loc de 24, ceea ce face să crească calitatea lor, prin concentrarea valorilor la formaţiile rămase. Liga a doua a pierdut, însă, echipe cu tradiţie, ca Petrolul Ploieşti şi Rapid (intrate în faliment), Farul Constanţa (va evolua în liga a treia), Universitatea Cluj-Napoca (retrogradată). Formaţiile de mai sus erau sau sunt echipe iubite de fani, ele puteau aduce mulţi suporteri pe stadioane.
Formaţiile care vor participa în liga secundă în sezonul 2016/2017 sunt: Dunărea Călăraşi, Dacia Unirea Brăila, SC Bacău, FC Academica Clinceni, UTA Bătrâna Doamnă, Chindia Târgovişte, CS Mioveni, FC Braşov, FCM Baia Mare, CS Baloteşti, ACS Berceni, CSM Râmnicu-Vâlcea, Şoimii Pâncota, Olimpia Satu Mare, Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, Juventus Bucureşti, CS Afumaţi, ASU Poli Timişoara, Luceafărul Oradea. Foresta Suceava (fosta Rapid CFR Suceava), Unirea Tărlungeni, Metalul Reşiţa sunt echipele retrogradate în liga a treia care au depus cereri să continue în liga a doua.
Cum era pe vremea „cealaltă”
În perioada comunistă, liga secundă de fotbal număra trei serii, fiecare a câte 18 formaţii. Câştigătoarele seriilor promovau în prima divizie, iar ultimele patru echipe din fiecare serie retrogradau în liga a III-a (divizia C, cum se numea atunci). La acest din urmă nivel existau 12 serii a câte 16 formaţii. Promovau în divizia B câştigătoarele celor 12 serii, iar ultimele două echipe din fiecare serie luau calea campionatului judeţean (echivalentul de azi al ligii a IV-a). Poate că e nu e nicio legătură între performanţele echipelor româneşti, de club sau reprezentative, şi forma de organizare a întrecerilor de atunci din primele trei divizii, dar în acea perioadă Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor şi juca o finală, Dinamo Bucureşti juca două semifinale, una de Cupa Campionilor şi una de Cupa Cupelor, Universitatea Craiova juca şi ea o semifinală de Cupa UEFA, iar naţionala mare era constant printre primele zece reprezentative ale lumii. Orice comparaţie cu perioada contemporană e de-a dreptul de râs, dacă n-ar fi şi de plâns.
Gabriela GHEORGHE
Sorin SIMION