Aşa suntem! Latini! Ne emoţionăm repede, aplaudăm şi repudiem tot repede, ne încălzim repede şi facem, adesea, din obiective, în general mărunte, ţinte de interes naţional. Aşa mi se pare că am trăit – cel puţin aşa lasă impresia în special televiziunile! – Eurovision 2017. Scriu înainte de a se fi stabilit clasamentul final, când, ca de atâtea ori, la fotbal, „ai noştri” sunt văzuţi printre câştigători (Ilinca şi Alex Florea), cu a lor „Yodel It”.
Eurovisionul împlineşte 60 de ani. E o vârstă! Dar, ca şi la oameni, „bătrâna” competiţie este deja supusă criticilor reformatoare. În primul rând, se spune că Eurovision este urmărită mai mult dinspre centrul Europei spre Est, multe ţări occidentale manifestând un interes minor.
În al doilea rând, şi aici a intervenit factorul politic. Rusia n-a privit cu… ochi buni melodia Jamalei (ucraineanca – interpretă câştigătoare Eurovision) – „1944”. Cântecul se referea la deportarea, de către Stalin, în 1944, a tătarilor din Crimeea (în Siberia). Crimeea – subiect internaţional. La această ediţie s-a înregistrat un nou moment politic: interdicţia de a fi primită, la Kiev, a Iuliei Samoilova, interpretă rusă (cu melodia sa „Flame is Burnning” – O flacără arde). Autorităţile ucrainene au sancţionat-o pentru că rusoaica a concertat în Crimeea, unde a pătruns fără viză ucraineană. Or, se ştie, Rusia a ocupat, împotriva normelor internaţionale, peninsula, pe care o consideră teritoriu rus din 2014. Un amănunt: rusoaica se deplasează în scaun cu rotile.
Un fel de război al muzicii, al cântecului, după cunoscutul război al fotbalului, născut tot într-o competiţie (preliminariile C.M. 1970) între Honduras şi San Salvador (învingătoarea). Se spune, nu de acum, că nu poţi câştiga Eurovision dacă nu cânţi în engleză. Francezii îngroaşă acest amănunt. Eu ştiu că nu-i chiar aşa: eram student când câştiga, cu „Nu am vârsta”, Gigliola Cinquetti. Cred, în schimb, că, din 1974, când a câştigat ABBA, pe podium nu s-a mai aflat cineva în afara oricăror contestări.
Franţa îşi apără… cu dinţii limba. Mai ales în faţa franglezei, o franceză invadată de englezisme. Există chiar autorităţi, la nivel de stat – Consiliul Superior al Limbii Franceze, Delegaţia Generală pentru Limba Franceză şi Limbile din Franţa – care o apără. Faceţi o comparaţie cu invadata limbă română cu termeni de pe internet!… O adevărată romgleză! Brexitul pare că, din acest punct de vedere – folosirea limbii în foruri internaţionale – o avantajează.
Am ales, azi, acest subiect, pentru a exemplifica virusarea, de politică, a multor sectoare ale vieţii noastre şi pentru efectele globalizării asupra folosirii limbii naţionale. Am trecut intenţionat peste agenda politică din România, plină de „fake news” (false ştiri), de falacii (minciuni), de guerilă, de limbaj frust, subintelectual, mai mult „de cartier” (vezi conflictul parlamentar Galaţi-Vaslui, care întrece orice). Nu v-aţi săturat?!?
Iar ideea că suntem născuţi pentru a câştiga, ca nişte români verzi, îmi place în punctul de plecare (ador spiritul de învingător), dar suntem departe de a avea, întotdeauna, mijloacele. Mult zgomot, multă agitaţie, repet, ca în fotbal.
…Altfel, toată stima pentru Ilinca şi Alex Florea!
P.S. Fotbalul românesc este cu… cântec! Campioana de pe teren este contestată la TAS.
Traian ULMEANU
