De când a fost retrocedat şi părăsit de administraţie, imobilul care găzduia până nu demult Casa Căsătoriilor zace într-o nemeritată paragină. Cel puţin asta se poate vedea când treci pe lângă curtea din faţa casei, amenajată atunci cu un decor tipic ceremonialului marital. O privelişte dezolantă se iveşte acum, de maidan năpădit de tufe şi de buruieni, cu borduri sparte ori cu graffiti obscene pe pereţii din jur. Este ceea ce a mai rămas din locul plin de viaţă în care oamenii se întâlneau bucuroşi pentru a-i felicita pe cei care îşi uneau destinele. Din bolta de piatră, în faţa căreia invitaţii se imortalizau în poze cu cei care porneau pe drumul vieţii, a mai rămas doar soclul, ca o ultimă amintire. Acest spaţiu, care adăpostea la umbra copacilor bănci şi „tâşnitoare” de apă, dezafectate acum şi ele, era totodată o oază de odihnă şi de linişte asemănătoare unui mic parc, un plăcut loc de refugiu din calea aglomeraţiei de pe centru. Indiferent de cine stăpâneşte locul acum, ar fi firesc să-l scoată din această decadenţă şi să-i redea chipul speranţei şi al fericirii promise, pe care le prefigura odinioară.
Florin CHIVOCI
