Când descopăr un om de caracter, moral, inteligent, cinstit şi drept, capabil să-şi recunoască o greşeală şi să se spovedească, să-şi ceară iertare şi să ierte, un om care să râdă şi deopotrivă să plângă odată cu inima, şi nu separat, apoi acel om mi-ar plăcea să fie un român! Mi s-a întâmplat de câteva ori să simt nevoie de a exclama la adresa cuiva: „Mulţumesc lui Dumnezeu că v-a făcut român!” Fiecare popor are istoria sa, traumele şi împlinirile sale, complexe şi frustrări, talente, priceperi, trăsături biologice şi spirituale proprii! Trecutul românilor este mai mult trist decât vesel. Acest popor a fost supus mii de ani manipulării! Incultura maselor a servit stăpânilor! Cei şcoliţi, cu maniere însuşite în Occident, i-au dispreţuit mereu pe românii care, cocoşaţi pe coarnele plugului tras de cal, le lucrau pământurile roditoare. Sluga, de când lumea şi pământul, are o condiţie socială tipică. Sluga minte, sluga stă pitită de stăpân, sluga fură, sluga îşi vinde stăpânul pentru un argint în plus… Este absolut firesc! Stă în instinctul uman de conservare.
Comunismul a fost primit cu mare bucurie în România, după părerea mea. Regimul egalitar a fost ca o revelaţie pentru poporul slugărit de mii de ani! Comunismul a alungat familiile cu stare, cu educaţie… Practic, a dispărut această clasă socială a aristocraţilor (atât cât se formaseră) români. Nostalgia egalitarismului din comunism bântuie acest popor azi! Cei care câştigă puterea cu votul democratic, fie pesedişti, fie de orice altă culoare politică, din orice grup de interese s-ar afla, sunt produse ale istoriei acestui popor! Nivelul lor de educaţie civică este marcat de subconştientul în care freamătă istoria… A-şi apăra privilegiile câştigate, cu orice preţ, este absolut firesc pentru ei! Să ieşi în stradă şi să le strigi că sunt hoţi, că legiuiesc prin fărădelegi… este, vorba Ecleziastului, ca o vânare de vânt. O deşertăciune!
După aşa-zisa renunţare la regimul totalitar (egalitarist…) s-au petrecut câteva fenomene bizare. Universităţile au vândut diplome pe bandă rulantă, iar şcolile de meserii au fost desfiinţate! S-a tras cortina din faţa Occidentului şi au defilat prin mentalul arestat al românilor femeile goale (sexul se făcea sub plapumă!), pornografia, violenţa, mafia afacerilor, forţa banului, degradarea umană în toată splendoarea ei. Desigur, în spatele „cortinei Occidentului”, la care mă refer metaforic, sunt extrem de multe lucruri de valoare morală, civilizaţie autentică, dar la acestea nu au avut acces cei mulţi! Pentru că media românească nu le-a vândut bilete la acest spectacol! Occidentul nu înseamnă numai imoralitate! Occidentul înseamnă totuşi democraţie şi civilizaţie! Aşa cum Răsăritul, faţă de care am fost educaţi să privim cu ură, nu înseamnă doar ameninţare! Rusia înseamnă cultură, inteligenţă şi forţă! Dacă am fi conştientizat corect, la timp, aceste lucruri, noi, românii, am fi fost plasaţi mult mai bine pe harta lumii… (cu graniţe cu tot!) şi am fi avut parte de mult mai mult respect atât din Vest, cât şi din Est!
Acum, fără de şcoală, dar deţinători de diplome universitare, fără de meserii, fuduli şi plini de ură, unul împotriva altuia, ne măcinăm şi ne consumăm ultimele fărâme de românism cinstit…
Dragnea stăpâneşte România nu din acuza pesedeului acesta nefericit, ci din cauza tuturor politicienilor corupţi, şantajabili, mizerabili, care se află în toate partidele. Nu există opoziţie în România, când e vorba de hoţie! Ei se unesc la furat! Iar poporul ţine cu ei, pentru că, în mod paradoxal, se simte mai în siguranţă aşa…
Analfabetismul are o nouă formă de exprmare! Ştiu aproape toţi să citească, dar sunt foarte puţini cei care înţeleg ce citesc! Figura de stil a devenit limbă străină, sanscrită… pentru cei mai mulţi români! Topica frazei este deturnată de propriul mod de percepţie al fiecăruia în parte! Eu, ca emiţător, scriu, transmit un mesaj, iar el, receptorul, pricepe ce vrea el, după pofta minţii lui! Cuvântul cinstit nu mai are valoare în faţa acestor indivizi cu diplome cumpărate şi neuroni alteraţi de Antene!!! Cuvântul scris nu mai constituie o armă! Acum nu se mai trage cu cuvântul! Se trage cu Antena 3! Se ucide cu Tv Ghiţă Sebi! M-am trezit că sunt ca un câine surd la vânătoare! Mă retrag şi îl rog pe Liviu Dragnea să mă ierte! Vorba lui Postelnicu, „am fost un mare dobitoc”! Intru în post.
Nicolae BADIU
www.badiu-europress.ro
11 Comentarii
mircea
O noua demonstratie a faptului de a scrie mult si de a nu spune nimic
danielaleontedinescu
As fi mai tolerant cu acest titlu din cateva motive care probabil va scapa. Domnule Badiu, dvs. functionati jurnalistic nu numai in cotidianul gresit, dar si in arealul gresit. Practic aceste aparitii episodice in paginile Argesului nu va fac decat un imens si nemeritat rau. Ma indoiesc ca ati fi masochist insa trebuie sa intelegeti ca din orice punct de vedere ar fi sa priviti lucrurile, realitatea va ingroapa cu spatele in sus. Nu are nicio logica sa ramaneti oaia neagra intr-o adunatura mioritica de behaitoare lovite de galbeaza doar pt ca aveti principii. Ce nu intelegeti? Argesul este un cotidian care din punct de vedere al tirajului este insignifiant, aici sunt adunate cateva relicve din pleistocen care scriu de pe vremea ,,secerii si ciocanul,, si vreo doi-trei idealisti care abia daca isi trag mucii. PSD-ul are nevoie de presa aservita iar Batranul are grija sa capete dincolo de prerogative si alte avantaje. Daca maine un politician rosu il va suna pe Marele Paj sa va sacrifice contra unui contract de publicitate, fiti sigur ca o va face cu conditia sa merite pretul. Momentan cresteti in mercuarial si poate de aceea va mai lasa la maturat un sezon-doua. Apoi ma intreb daca nu se observa ca sunt colegi de redactie care au ajuns sa va considere subiect zilnic de luat peste picior…. Postacii deasemenea. Ce efecte produce demersul dvs? Pitestiul este o gubernie rosie imputita de 25 de ani care nu are nevoie nici de Argesul, nici de crestere economica si nici de dvs. Chiar aveti nevoie de putoarea asta? Stimate domn, cu toata intelegerea fata de efortul ci echilibrul Domniei Voastre, iesiti din aceasta hazna pentru ca din pacate risca sa va denatureze excelenta prestatie si probitatea morala. Lasa-ti-l pe Puiu sau pe tacso sa scrie ca oamenii acestia sunt bolnavi de atentie…Pentru ei totul este perfect, totul are noima, totul este mesianic. Dumneavoastra , oaia neagra a redactiei, le folositi de minune in argumentatiile comuniste. Chiar merita? As bea un pahar cu vin si as citi o carte in locul acestor idiotenii jurnalistice pe care unii le profereaza la adresa dvs. Pitestiul este un oras ratat…
danielaleontedinescu
Si haide domnule Badiu sa stabilim si paradigma acestui infern numit Pitesti. Aceasta capitala de judet inventata in mintile chinuite de ispite cromagnon ale capitalismului timpuriu eviscerat din perioada medievala a cabaretului cu pendula. Pentru a intelege aceasta glazura de cuisoare batute pe sicriul jurnalismului argesean trebuie sa ne prefacem ca intelegem cum este presa din pitesti…Care Pitesti? Care presa? ( mi-l si imaginez pe Golescu contempland baratza, si sila mi-e cand se urasc atat avand aceleasi metehne). Oficial sunteti singurul care arata pozitia judetului rosu pe scara economica a tarii dintr-o perspectiva verificata. Cred ca sunteti si singura persoana care a facut din Dacia un brand credibil (recunoscut jurnalistic) al Pitestiului si Argesului pentru ca de fapt acesta face parte dintr-o enclava. Nici macar Mioveniul nu si-o poate asuma. In rest o oracaiala purtata la doua capete ( ambele rosii ca un preput de copil taiat imprejur). Ce cauta Badiu in schema asta eu una nu inteleg…Sau poate ca in fiecare dintre noi exista un sindrom al robinsonilor. Dumneata te crezi cumva Richard Branson? Avem doua cazuri aflate pe val. Unul la Pitesti si celalalt la Mioveni. Ele reprezinta compania Virgin in competente legate de servicii. Evident nu la cele Intelligence, ci pe functiile de ospatar respectiv frizer. Doreste oare domnul Badiu sa debaraseze sau sa te tunda in administratia publica locala a Argesului? Presupun ca dupa interviurile care v-au avut ca amfitrion cu oameni care au scris istorie in managementul mondial, a cadea atat de jos incat sa va considerati dobitoc in orasul lalelelor cu mici si bere este cam mult. Va sugerez o minima introspectie sau macar o schimbare de prioritati. Tinand cont de faptul ca aspectul pecuniar oferit pe post de mizantropie de catre combatantii rosii reprezinta doar o utopica formula de baleiaj financiar, ma gandesc ca sezonul la crap a fost pt dumneavoastra o cumplita dezamagire. Altfel sezonul la Argesul este chiar o catastrofa…Un om care detine vocatia jurnalistica nu poate starui la nesfarsit in bulionul mucegait al colegilor de la Tomate. Chiar trebuie sa va sune vreun mahar PSD-ist cu iz radioactiv la cingatoarea neagra a kimono-ului ca sa va bage pumnul in gura pt ca rostiti adevarul? Sau sa se gaseasca vreun seminarist de la Sfantul Savu care sa va traga de urechi batand in teava Puilor care stau deasupra ca i-ati inundat? Chiar nu intelegeti ca le sunteti mai util viu decat mort? De ce nu ,,decedati,, din cotidianul Argesul inainte sa fiti judecati de Lumea civilizata ? Este timpul pentru un testament frumos din care cuvantul ,,dobitoc,, sa fie inlocuit cu expresia ,,mi-e sila,,… Reinventati-va in formatul Omului liber. Este si aceasta o paradigma…Una infinit mai valoroasa.
laura
am fost în Rusia. De vreo 25 de ori. Un număr aproximativ pentru că niciodată n-am reușit să număr vizele încurcate și încălecate din pașapoartele mele. Am stat la Moscova, cumulat, cam un an și jumătate. A fost una din cele mai șocante perioade din viața mea.
*
Am plecat după un bărbat, din dragoste. Altceva nu m-ar fi dus niciodată în Rusia. A fost o experiență intensă și complet neașteptată. Cunoștințele mele despre Rusia erau, acum realizez, vagi, ceva din cărțile de istorie, ceva din cei cîțiva scriitori și dramaturgi ruși pe care i-am citit pînă atunci. Legenda sufletului slav, excepționalismul rus, bla-bla, eu n-am găsit nimic din toatea astea acolo.
Primul contact a fost crîncen, sinceră să fiu. Am plecat cu un avion Tupolev din București, eu, alți trei pasageri și echipajul care fac pariu că s-a îmbătat pînă am am aterizat. Ș-am aterizat cu vreo 50-60 de minute mai DEVREME decît eram așteptați. Aeroportul Sheremetyevo Dva m-a întîmpinat cu un miros cumplit de praf stătut și kerosen și o coadă imensă de chinezi. Aterizasem după cursa chinezească. Sînt puține lucruri mai neplăcute decît să stai într-un aeroport rusesc, la coadă după 500 de chinezi care au mai toți actele în neregulă. Și nu vorbesc nicio limbă străină. Ca și rușii, dealtminteri. După conversația pe care am purtat-o în ruso-română, eu în română, funcționarul în rusă, desprinsă fix din Bulgakov, am pășit în sfîrșit în Rossia, cum îi spun, de fapt, rușii. Și spiritul lui Bulgakov m-a însoțit în toate aceste călătorii. Fără un tip de umor absurd n-aș fi rezistat. În zona bagajelor doar valiza mea se mai învîrea singură, și înainte să ajung la ea un rus s-a împiedicat și a căzut cît era de lung și de lat fix în fața mea. Era mort de beat. Mi-am luat bagajul și am ieșit. Ajunsesem prea devreme și logodnicul meu încă nu ajunsese să mă ia.
Ruși înalți cît casa și lați în spate cît un dulap m-au înconjurat vorbindu-mi mereu rusește. Eu nu vorbesc o boabă rusește, nici măcar nu deosebeam atunci literele alea a lor între ele. Rușii de rînd nu vorbesc altă limbă în afara rusei. Și pentru că toate filmele și programele străine sînt dublate nici nu deosebesc limbile străine între ele. Poți să le vorbești și în blablaneză, ei tot franceză cred că este. Panouri în alte limbi, indicatoare? Niet. Treaba ta dacă te duci în Rusia, lor nu el pasă. Lor nu le pasă! Nimeni nu crede asta, culmea. Cînd în sfîrșit am fost recuperată și am ieșit afară din aeroport m-a lovit frigul rusesc, o nenorocire pentru mine, care nu suport frigul. Era 14 februarie și erau -14 grade afară, munți de zăpadă și un vînt de sincer nu știu cum am ajuns și pînă la mașină.
Mașina… of, Doamne! Logodnicul meu, un olandez, căzusese în cele cîteva săptămîni cît l-am scăpat din vedere, în vraja orientalismului rusesc. Voia să blend in, pana mea, cine știe ce voia. Venise cu un șofer – bineînțeles! – și cu o Volga. Nu există taxiuri la Moscova, apropo, bine, dacă-i nu-i pui la socoteală pe malacii din aeroport care nu știi unde te duc. Te riști cu unu’ din ăla? Eu nu m-aș risca nici să știu că tre’ să aștept acolo următorul avion… nici la noi nu-i safe, în Otopeni, acolo cum credeți că e? sfatul meu: ar fi bine să nu vă urcați în vreun taxi, singuri, dacă ajungeți pe acolo.
Volga, spre oroarea mea, spre oroarea mea prea sensibil olfactivă, era veche și fusese probabil conservată în motorină pînă ce a venit logodnicul meu amator de senzații tari, rusești. A fost unul din ultimii iubitori de Volgi din Rusia, cred. Și am plecat. Zdranga-banga pe canapelele desfundate și prost retapițate, și deja întrebîndu-mă ce caut eu acolo.
Puțin din fosta capitală a rămas nedemolată. Sigur, a fost și sever bombardată în al doilea război mondial. Vechiul Arbat care începea pe aici pe undeva, păstra ceva din ce a fost odinioară. Noul Arbat era în schimb o copie capitalistă, plină de reclame și neoane orbitoare cum se vede în fotografia de mai jos. Între timp, Putin a desființat și interzis – cel puțin oficial – toate cazinourile în Moscova).
Am făcut mult pînă la apartamentul nostru din centrul Moscovei. Mult de tot. Poate chiar și două ore, cred că am prins din prima ambuteiajul de la ora 19.00. Sub un cer gri închis, apoi negru smoală. Vara se face gri deschis și cîteodată e chiar senin. Dar, în general, o pîclă cenușie crește parcă fix deasupra blocurilor lor. Moscova e un oraș imens, populat oficial de vreo 7-8 milioane de locuitori. Aproape cît jumătate din populația care trăiește efectiv în România de azi. Neoficial nu știe nimeni cîți sînt. Nu cred. Au bulevarde largi, și de 10-12 benzi, cîte 5-6 pe sens, au șosele de centură, ”inele” în interiorul capitalei, largi și bine asfaltate dar care sînt într-un permanent ambuteiaj. Fă șosele largi și toată lumea își va cumpăra o mașină și o va lua pe acel drum larg. Și de cîteva ori pe zi, toți se vor înțepeni într-un ambuteiaj. Lărgește șoselele și vor apărea și mai multe mașini. Ambuteiajele vor fi și mai mari. Atunci am înțeles prima oară ce vrea să zică cine zice asta. Pînă atunci urlam și eu din toți bojocii să ne facă drumuri și parcări prin București, că n-avem unde să ne dăm cu mașinile. Moscoviții au. Și degeaba.
*
Apartamentul era în interiorul inelului central, lîngă o stație de metrou, într-un bloc de 20 de etaje. Blocurile au în general 20 de etaje în Moscova, am impresia că nu e o zonă seismică. Mare, generos, și dotat cu geamuri antiglonț. 20 de minute mai tîrziu logodnicul meu mi-a arătat că avem și două veste antiglonț într-o debara, să se asorteze cu geamurile. Great, m-am gîndit. Asta e ce-mi doresc de la viață. O iarnă rusească, geamuri și veste antiglonț.
Și toate astea s-au întîmplat doar în primele mele ore în Rusia.
*
Și apoi, Rusia mi-a oferit surpriză după surpriză. Rușii m-au primit extrem de bine, nu pentru că-s ei calzi și buni din fire ci pentru ca să-mi arate că-s una de-a lor. Am făcut parte din împărăție, spre deosebire de olandez, care era din tabăra inamică. La mine se uitau într-un fel, la el în altul. El nu vedea nimic. Pe bune. Olandezul nu pricepea nimic și nici pînă azi nu cred c-a priceput. Nu înțelegea sentimentele amestecate ale rușilor față de capitaliști. RESENTIMENTELE. Frustarea că n-au reușit. Că nu le-a ieși nimic de fapt. Din momentul în care rușii aflau că-s româncă, o deplină înțelegere și compasiune se așternea pe fața lor și doar prezența olandezului îi oprea să nu mă ia în brațe și să mă scalde-n lacrimi. Lacrimi pentru ce-am îndurat: lipsurile, și pentru ce-am fost și nu mai sîntem: un imperiu. Căci rușii – nu doar Putin – plîng după ce-au fost: moțul unui imperiu vast și de temut: imperiul ruso-comunist. Statuile lui Lenin și a altor comuniști stau la loc de cinste la Moscova.
Cine, oare cine se odihnește obosit în fața institutului Lenina? Ironic, e chiar Fiodor Dostoievski, un nobil cu mult sînge lituanian, extrem de pasionat de jocuri de noroc, băutură și probabil și droguri, un veșnic exaltat a cărui viață s-a desfășurat la propriu între crime și pedepse pe care și le autoadminsitra. Azi, poate cel ai vestit nume al culturii ruse. Și pe bune dreptate aș zice, întrucît toate acele excese făcute de el și descrise în cărțile lui îi definesc și azi.
Stema comunistă strălucea pe imensa cortina de la Balșoi. Rușilor nu le era rușine că au fost comuniști. Le era și le este ciudă că au pierdut influența asupra atîtor țări. Rușii îl urăsc pe Gorbaciov pentru ce le-a făcut, și vorbesc de rușii de rînd, căci în nomenclatura lor de azi n-am avut acces. Rușii par a fi cei ce au înțeles și aplicat cel mai puțin utopia marxistă care promitea egalitate deplină și eradicarea consumerismului.
Ei nu se văd egali între ei, ba dimpotrivă, sînt deja împărțiți pe caste. Există o castă de jos, despre care vorbesc ca despre niște animale, cam cum se spune la noi: bobor, pulime, prostime, doar că parcă și mai rău. Îi tratează prost și afirmă plini de îngîmfare că ”ăia” sînt atît de proști încît doar dacă țipi la ei și-i tratezi inuman poți lucra cu ei. Culmea, ”ăia” se și poartă de parcă ar fi spălați pe creier. Dar viața-i grea la Moscova, nu mi-am dat seama dacă sînt spălați pe creier sau doar se apără într-un fel de ce se întîmplă în jur. Cînd îi vezi cum ies din vagoanele de metrou – da! am încercat de multe ori să renunț la șofer și să merg pe jos sau cu vestitul metrou și a fost de fiecare dată o experiență! – te lipești de primul perete. Cel puțin eu așa făceam. Marea masă a moscoviților par a fi o vită mare, cam agitată și cam nervoasă de la care te poți aștepta să-ți tragă și-o copită dacă îi stai în cale. Muu-muu, mguu, mguu, cam așa. Vara erau ceva mai înmuiați, poate de la votcile cu care se plimbau în mînă și prin centru.
Există multe diviziuni în societatea rusă, nu le știu pe toate. Unele sînt date de cantitatea de bani. Miliardarii umblă doar între ei. Din ăștia am văzut doar cîțiva și doar de la distanță. Se plimbă în mașini de sute de mii de euro, tunate de încă cîteva sute de mii de auro și apoi aurite. Mie mi se pare penibil să tunezi un lamborghini, chiar și-un merțan de ultimă generație, lor nu. Lor li se pare kuul. Înconjurați de alte mașini scumpe, pline de bodigarzi, mai toți foști militari sau kaghebiști. Prima mașină, un jeep ramforsat se numește ”spărgătoare” pentru că gonește prin ambuteiaje cu 150-160 la oră. Alte trei mașini înconjoară mașina în care se află miliardarii. Problema ta dacă ești în calea lor.
Am mers de multe ori pe Tverskaia cu 130-140 la oră, nu conduceam eu ci niște ruși excitați de viteză, Tverskaia fiind un fel de Magheru bucureșten, mult, mult mai lung. Mult mai lung. De fiecare dată am fost sigură c-am să mor. Pietonii n-au niciun drept. Există treceri subterane, și la distanță de un kilometru una de alta, și dacă n-ai chef să mergi atît, n-ai decît să pariezi pe viața ta. Pierzi sigur.
Există apoi cei ce au sute de milioane, cei ce au zeci de milione și luzării: simpli milionari. Dacă cîștigi doar 10-20 de mii de euro pe lună în Moscova te simți aproape prost. Nu poți să te duci într-o grămadă de locuri făcute pentru cei ce au mult mai mulți bani ca tine. Și aproape nu-ți ajung, oricum, pentru un trai cît de cît bun. Moscova e unul din cele mai scumpe orașe din lume. Un salariu de 800-1000 de dolari, cît avea o secretară îi permitea să închirieze un apartament aflat la 5 stații de autobus de ultima stație de metrou. Făcea și cîte o oră și jumătate pînă la serviciu.
Comunismul s-a născut pe fondul unei grave inechități sociale? A unei grave inegalități? Pe bune? E la fel de mare prăpastia între caste și acum ca și-acum 150 de ani. Există aristocrați și sclavi. Prinți și cerșetori. A, și multe biserici, pentru că rușii eu redevenit din atei, ați ghicit, bisericoși. Numa’ să fie bisericile aurite, în rest nu mai contează cît sînt ei de săraci. Și cu cardul și cu duhul.
Dorința de-a trăi într-un lux grețos, de-a avea, de-a poseda, de-a se auri, de-a se lăfăi e feroce la Moscova.
Definiția comunismului dată de wikipedia, de exemplu, este de-o eroare monstruoasă. Comunismul, în final, n-a fost o societate în care lumea era egală și în care consumerismul și iubirea de bani au fost eradicate. Dimpotrivă, disperarea cu care rușii au importat TOTUL din vest după 90, au copiat totul și și-au adus totul sub nas, denotă o suferință cumplită după produsele capitaliștilor veroși. Această suferință după blugi, cafea, ciocolată, sucuri, țigări și programe TV plus dorința unora din eșalonul 2, 3, 4 al nomenclaturilor de a-i da jos pe cei din eșalonul 1, au dus la relaxarea politică din anii 90, care ne-a permis, parțial, să ieșim din caracatița rusofonă. În Rusia nu numai că toată lumea copiază ce e prin vest, dar e și un lucru de cinste să aduci niște englezi, francezi, olandezi etcetera, care se pricep la ceva, să faci o firmă cu ei, să prinzi ”modelul” și apoi să le dai un picior fix în cur, cît să zboare peste graniță, la ei, în capitalism. E chiar ceva de admirat să faci așa ceva în Rusia, mai ales unora care te umilesc cu realizările lor, cum sînt germanii sau englezii. Sau olandezii, veniți dintr-o țară cam cît 3 județe din România, al 4-lea net payer în UE, dacă mă înțelege cineva ce spun. Deci e ceva de fală să fraierești un prost din vest, un prost care crede-n democrație, în piață liberă, în gentleman agreement, idioțenii capitaliste din astea, e fală mare să prinzi un fraier din ăsta în Rusia, cum era de fapt și-n România odată, cînd mai veneau străini pe-aici. Nu odată am ieșit în oraș cu familii înstărite de ruși care să mîndrau cu așa ceva fix în fața partanerului meu care, cum spuneam nu putea înțelege așa ceva. De fapt, ei îmi povesteau mie, știind că eu înțeleg. Și eu ÎNȚELEGEAM, da. Doar mai văzusem așa ceva, doar la scară mai mică, la mine acasă.
De asta cred, de pildă, despre Ponta că e comunist pînă-n măduva oaselor. Acel plagiat de proporții îmi arată cît de infestat e de acest… model rusesc de-a fi: mîndria copy-paste. Mîndria copy-paste e derivată din lupta secretă din timpul războiul rece și înseamnă să dai o lovitură porcilor de capitaliști furîndu-le ce au ei mai bun, mai folositor și mai original spre gloria comunismului. Există așa ceva. În Rusia. Și la Ponta.
Apropo, n-ai ce vedea în Rusia. În afară de femei, restaurante și cluburi, bineînțeles. Femeile între 13 și 33 de ani sînt ceva… un vis. Eu rămîneam zilnic cu gura căscată și pînă să mă duc la Moscova aveam o părere bună despre mine. Dar la Moscova… acolo se duc cele mai bune exemplare din toată Asia, adică din cele 143 de milioane să reluăm, deci, adică din cele 143 de milioane ale lor și ce mai scapă dinspre China. E… rupere. Și toate au un singur gînd. Să se mărite și să scape de acolo. Și fac orice pentru asta. (Notă: la început am scris 200 de milioane, și apoi, după ce mi s-a atras atenția în comentarii, am rectificat. Oricum, remarc depopularea excesivă a acestui teritoriu uriaș, de unde și eroarea mea: îmi închipuiam că într-o așa imensitate locuiesc mult mai mulți oameni. Dar e mai bine că-s mai puțini. Pentru sănătatea noastră.)
Bine, dac-ai ști rusește poate te-ai mai putea duce la un teatru, la un film, dar așa… balet, concerte și galerii. Atît. Iar în galeriile Tretyakov am ”admirat” doar cum pictorii ruși s-au chinuit prin secolul XIX să-l copieze mai ales pe Turner. Booooring. Am încercat să mă duc la un festival de film și n-am putut trece de cotoroanța care vindea bilete și vorbea numai rusește. Din șto nu m-a scos așa c-am șto-pe-mă-tu-i-to și am plecat să mă plimb. Ceea ce era iar boring, căci Moscova nu-i Roma, Londra, Paris, Florența, Barcelona să-ți și placă se te plimbi prin ea. NU e nimic romantic acolo, sau interesant estetic, arhitectural, sau… confortabil măcar.
Cel mai nociv în Rusia nu e furtul, care e întîlnit și-n ”imperiile” capitaliste, nici măcar corupția endemică, ci lipsa de inclinație spre original. Spre cercetare, spre inovație, spre… spre o viață de calitate. O cantitate enormă de bani nu aduce neapărat o viață de calitate. O viață de calitate se trăiește într-un anume fel, e rezultatul mai multor decizii, unele luate într-un grup mai mare sau mai mic – familie-societate -, și, foarte important, a unor VALORI. Rușii nu mai au valori, dacă au avut vreodată, doar orgolii gonflate de prețul petrolului. Ce-au exportat rușii de 25 de ani în afară de gaze și petrol și vreo 2-3 ani trupa t.a.t.u.? A, și Sharapova. Foarte ciudat, mai nimic. Pentru că, ei nu produc nimic original, care să-ți placă, să-ți folosească. Oh, au cele mai bune restaurante… italienești, franțuzești, fusion, musion, pana mea… cele mai scumpe mall-uri, cele mai exclusiviste branduri… toate din alte țări, cele mai tari mașini făcute-n Germania, Italia, țoale șanel, genți eirmez. Am o singură chestie rusească în casă după atîtea zeci de călătorii: păpușa Matrioshka. În rest… nu produc nimic. Au cumpărat extrem de mult din și în străinătate. Din cauza banilor rusești și a dependenței de gazul lor, EU nu se poate scutura azi de ei. Dar și ei, fără capitaliști, nu vor fi nimic. S-au plictisit de cumpărături la Monte Carlo și acum vor să se dea mari. Și dau să pună mîna pe ce e în jur. Vă întrebați dacă rușii sînt de acord cu ce face Putin? Îl adoră pentru asta. Chiar dacă știu ce fel de om este sau cum s-au îmbogățit cei din jurul lui. Tot rușii o spun: furt, crimă, șantaj. Și ce dacă? Atîta timp cît nu s-a furat de la ei, nu? Dar dacă redevin imperiu, pot spune, în sfîrșit, sau pot crede de fapt, se pot minți din nou că sînt și ei cineva, ceva. De mult n-au mai simțit ei că dau fiori în străinătate, că lumea se uită la ei într-un fel cînd spun că vin din Rusia. Ca și noi, doar că de vreo 100 de ori mai mult, sînt mai degrabă văzuți ca infractori, ca foști securiști, ca oameni coruptibili. Dar vesticilor nu le mai e frică de ei, nu simt nimic pentru ei, nu mai impresionează pe nimeni – nici nu înțeleg că nu fac eforturi în direcția asta – și lor le e dor. Le e dor de vremea cînd trăiau într-o lume numai a lor, în care-și închipuiau ce vor, că-s buni, că-s drepți, că-s deștepți, că americanii n-au ajuns pe lună, numai au mințit, că ei vor face și vor drege, că imperialismul capitalist e rău și comunismul e bun, că doar Stalin a fost nașpa…
Avem de ales între două imperii. E drept, și EU e plină de nedreptăți și ciudățenii și inechități. Dar cel puțin EU promovează valoarea, sistemul merge, chiar dacă uneori șchioapătă, și într-un final, dacă le înțelegi regulile poți prospera. Te poți afirma și prin valori. În Rusia te afirmi dacă poți sparge pe zi cîteva zeci de mii de euro pe prostii. Lumea liberă va avansa. Rusia doar va copia. Dacă nu s-ar fi deschis în 90, închipuiți-vă că azi am fi socotit pe abac în timp ce restul lumii se juca pe aifon și pe feisbuc. Distanța dintre tipul de societate produs de comunism: ipocrit, fals, incapabil de inovație și originalitate, autosuficient, plin de contradicții și standarde duble și societatea vestică, capitalistă cu toate bubele ei, E ENORMĂ!!
VĂ ROG, români, nu vă lăsați prinși în plasa rusească. Nu e nimic acolo. Doar marele suflet rusesc, care obosit de atîtea cîte-a înghițit se zbate violent cînd spre stînga cînd spre dreapta.
indignatul
Fantastic acest eseu asupra unei lumi despre care ne ferim sa vorbim, o respingem a priori, cand, normal ar trebui s-o cunoastem intrisec, stiut fiind ca tocmai altfelul acestui popor slav ne-a marcat aproape continuu istoria.
Cat despre comentariul rautacios de mai jos, nu zic decat:” Margaritas ante porcos”
adi
Vorba lui Cocosila: ” Esti prost! „
ovidiu
Culmea, comentariile anterioare sunt mult mai apropiate de zero-ul absolut al comunicarii de idei chiar decat articolul. Dar, parafrazand un proverb, la asa articol, asa comentarii.
adi
asa e, bine zici, parca s-a rasturnat aici carul cu prosti
IONEL
De ce „Am fost un mare dobitoc!” la timpul prezent nu mai este valabil?
Mario
Gura păcătosului, adevăr grăieşte.
Puiu
Multumim ,Nicolae Badiu pentru poezia „Rugaminte” a inginerului Nicolae Salan! Consider ca trebuie citita de milioane de oameni din tara asta, care nu stiu ce sa-i ceara lui Dumnezeu. Cand nu stiam de aceasta poezie, asta imi doream, sa stie toate lumea ce sa ceara atunci cand se roaga! Meritati felicitari pentru faptul ca acum 35 de ani ati simtit valoarea acestei nestemate si ati consemnat-o. Este remarcabila prin faptul ca numai gandind asa ,astazi, putem sa ne facem viata mai usoara si am fi mult mai bogati!