Infrastructură

În Suedia totul funcţionează exact, la secundă. O excursie de câteva zile în această ţară nordică şi mai ales în capitala Stockholm e suficientă pentru a vedea diferenţele uriaşe faţă de România în privinţa infrastructurii rutiere, a şcolilor, spitalelor şi chiar a locurilor de joacă. Ţi se va schimba imediat părerea despre ce înseamnă civilizaţie şi tehnologie, respect faţă de instituţii şi, în acelaşi timp, respect al statului faţă de cetăţeni.

Ce autostrăzi!

De cum ieşi din aeroportul Arlanda, cel mai mare din Suedia, păşeşti într-o altă lume, civilizată, exactă, fără prea multe complicaţii. Deşi se află la 40 km de centrul Stockholm-ului, nu trebuie să-ţi faci probleme, pentru că există multe alternative de a ajunge în capitală. Cel mai rapid mod de călătorie este cu Arlanda Expres, un tren de mare viteză (210 km/h), care ajunge în Gara Centrală în 20 minute şi care circulă la sfert de oră. Dar e foarte scump, cam 115 lei în banii noştri. Există însă autobuze, trenuri şi taxiuri (şi ele scumpe) şi nu dai niciodată peste blocaje. Pe autostrăzile suedeze sunt trei-patru benzi pe fiecare sens de mers, iar pe alocuri chiar şase. Centrul capitalei este străbătut de o astfel de autostradă, cu porţiuni în care e suspendată sau subterană, cu bretele de acces către fiecare stradă din oraş. Iar acolo unde autostrada se află sub pământ, prin tunele lungi şi de doi kilometri, există sensuri giratorii care permit ieşirea pe traseul dorit.

Peste tot sunt respectaţi cu sfinţenie pietonii şi bicicliştii, iar dacă pe autostrăzi unii şoferi mai „forţează” limita de viteză, în zonele cu mulţi pietoni e totul în regulă. De notal că nici şoferii nu sunt… oropsiţi, sistemele inteligente de semnalizare făcând ca traficul rutier să fie foarte fluent, fără ambuteiaje. Lucrările de pe domeniul public se fac atât de bine şi atât de discret, încât nici prea îţi dai seama că există astfel de şantiere.

Cu şcoala, nicio problemă!

Învăţământul în Suedia este foarte bine pus la punct. Elevilor li se oferă toate condiţiile necesare studiului, iar părinţii nu au probleme în a le asigura transportul copiilor la cursuri. Creşa, grădiniţa şi şcoala (până la clasa a IX-a) se află toate în acelaşi campus, părinţii nefiind nevoiţi să-şi lase copiii în zone diferite. În plus, infrastructura rutieră din jurul unităţilor de învăţământ permite deplasarea elevilor cu biciclete sau cu scutere. Şi totul în jurul şcolilor este verde, e plin de parcuri şi pădurici.
Cât despre locurile de joacă, la marginea Stockholm-ului există un parc de distracţii, acoperit, cam cât trei-patru terenuri de fotbal, unde copiii au aces gratuit.

Sunt şi proteste…

Într-una din zilele petrecute în capitala suedeză, am fost martorul unui protest împotriva… sacrificării animalelor pentru consumul de carne. Manifestarea era paşnică, dar nu puteai rămâne indiferent. Tineri, fete şi băieţi, doar în chiloţi şi maieu, erau stropiţi cu cerneală roşie – care simboliza sângele – şi „ambalaţi” în nişte cutii imense, asemănătoare ambalajelor pentru carne. Şi foarte ciudat, la mitingul respectiv nu era de faţă niciun om de ordine care să provoace iritarea participanţilor.

Toate naţiile

Şi pentru că suedezii sunt foarte toleranţi din toate punctele de vedere (naţie, religie, culoare, sex), la ei au apărut întregi comunităţi de cetăţeni non-suedezi. În zonele centrale, aceştia vin doar la cerşit, pentru că viaţa scumpă nu la permite traiul acolo, dar pe la periferii observi imediat că nu mai există cartiere locuite de suedezi, deşi autorităţile încearcă să menţină în aceste zone ordinea şi disciplina.
Cât despre salubrizare, despre pregătirea pentru iarnă, despre lacuri, parcuri, ştranduri, stadioane, ce să mai vorbim! Totul pare desprins din poveşti, pe care oricine ar dori să le trăiască. E un vis! Curmat brusc când ajungi în aeroport la terminalul care trebuie să te aducă înapoi acasă.

Flavius PETRESCU

Distribuie pe Facebook

Flavius Petrescu

See Full Bio