Preotul, ieşind cu Sfintele Daruri
* Poliţiştii ridică din umeri…
Prof. univ. dr. Ion Popescu este considerat o personalitate a lumii teologice. Nimeni nu ştie însă drama prin care trece slujitorul Domnului…
Amintiri batjocorite
Vreme îndelungată, Ion Popescu a ocupat funcţia de decan al Facultăţii de Teologie din Piteşti, perioadă în care a avut o activitate prodigioasă, atât la catedră, cât şi la masa de scris, publicând mai multe lucrări de referinţă în domeniu. În comuna Uda, acolo unde a şi slujit ca preot, mergea deseori pentru a-i vizita pe iubiţii săi părinţi şi pentru a-i ajuta la treburile gospodăriei. Aceştia însă s-au stins pe rând, iar în casă nu mai locuieşte nimeni. În prezent, Ion Popescu este paroh al Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Piteşti şi îşi continuă cariera universitară la Craiova. Timpul nu-i permite să stea la Uda mai mult de o zi pe săptămână şi, pesemne, răufăcătorii ştiu bine programul său. În urmă cu câteva zile, părintele s-a dus din nou la Uda unde avea să constate dezastrul. Casa bătrânească i-a fost spartă, iar răufăcătorii au călcat în picioare fotografii de familie, au răvăşit camerele, probabil în căutarea unor sume de bani. Dezamăgiţi că n-au dat marea lovitură, hoţii au plecat cu icoanele găsite pe pereţi…
„Multe cazuri nerezolvate…”
Ion Popescu s-a adresat postului de poliţie din comună, dar ne-a spus cu mâhnire în glas că descoperirea infractorilor şi recuperarea prejudiciului ţin de domeniul miracolelor. Preotul ne-a explicat şi de unde vine supărarea lui pe oamenii legii: „Nu este prima dată când mi se întâmplă aşa ceva. De mai multe ori mi-au spart casa şi de fiecare dată am fost păgubit. Tot ce-au găsit mai de preţ au luat. Îmi pare rău de icoanele pe care le adusesem din Grecia, dar toate lucrurile aveau o valoare sentimentală, prin faptul că aparţinuseră părinţilor mei. Pentru mine este o dramă. Am sesizat de fiecare dată Poliţia, însă dânşii nu au niciun răspuns. Se tot cercetează, dar în zadar. Presupun că la Uda acţionează o bandă de răufăcători, pentru că nu doar casa mea a fost spartă, mai sunt şi alte cazuri nerezolvate”. Preotului i s-a sugerat să-şi monteze un sistem de supraveghere video, însă Ion Popescu crede că ar fi o cheltuială mare şi fără rost, fiindcă hoţii cu cagule sunt greu de identificat. Dacă nu ar fi atât de legat sufleteşte de locul acela, ar scoate casa la vânzare. Dar nu-l lasă inima. Şi cum poliţiştii ridică din umeri, preotului nu-i rămâne decât să se roage la Dumnezeu pentru pedepsirea făptaşilor. Dacă nu acum, pentru că poliţiştii nu-i pot prinde, măcar la Judecata de Apoi…
