În încercarea de a-i sprijini pe cei care vor să economisească, nu de puţine ori am scris despre ofertele băncilor la depozite şi fonduri de investiţii. Dacă în privinţa depozitelor situaţia a fost oarecum previzibilă (începând din 2008, dobânzi din ce în ce mai mici, până spre 1-2%), cu fondurile de investiţii aveam alte aşteptări. Era normal ca în vârful perioadei de criză fondurile să se prăbuşească (la ING, spre exemplu, în 2006, de la 10 lei valoarea unităţii de fond – cădere la 6,92 lei în decembrie 2011), însă la fel de normală ar fi fost apoi o revenire şi o creştere peste valoarea de la care s-a plecat. Din păcate, după 10 ani de investiţii în acţiuni cotate la bursă, s-a ajuns la… 10,04 lei. Cu alte cuvinte, fondurile au bătut pasul pe loc, iar oamenii sunt, evident, nemulţumiţi. Acelaşi lucru se întâmplă şi la alte companii bancare. La Banca Transilvania variaţia a fost de la 8,7 lei la 8,38 lei în ultimul an. Ceva mai bine merg fondurile bazate pe instrumente fixe (obligaţiuni) care cunosc o creştere lentă, dar sigură.
George OLTEANU
